Conrad de Meissen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Conrad de Meissen
Dresden Fuerstenzug Konrad der Grosse.jpg
Conrad de Meissen
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (34 de ani) Modificați la Wikidata
Părinți Thimo de Wettin Modificați la Wikidata
Frați și surori Dedo IV. von Wettin[*] Modificați la Wikidata
Copii Otto al II-lea de Meissen
Dietrich I de Luzacia
Dedi al III-lea de Luzacia
Adela of Meissen[*]
Agnes II, Abbess of Quedlinburg[*]
Friedrich I. von Brehna[*]
Henri Ier de Wettin[*] Modificați la Wikidata

Conrad (supranumit cel Mare) (n. cca. 1097 – d. 5 februarie 1157) a fost markgraf de Meissein între 1123 și 1156. Totodată, el a fost conte de Wettin, Brehna și Camburg de dinainte de 1116.

Conrad a fost fiul lui Thimo, conte de Brehna, membru al casei de Wettin, cu Ida, fiica lui Otto de Nordheim.

În 1123, el a devenit conte de Eilenburg. În același an, Lothar de Supplinburg, duce de Saxonia, l-a numit pe Conrad ca markgraf de Meissen, în opoziție față de Wiprecht de Groitzsch, care fusese preferatul împăratului Henric al V-lea. Totodată, Lothar l-a numit pe Albert Ursul ca markgraf de Luzacia, în timp ce Henric l-a numit pe același Wiprecht și la conducerea acelei mărci. Wiprecht nu a reușit să își păstreze domeniile împotriva celor doi oponenți ai săi, astfel că în 1124 Conrad și-a asigurat stăpânirea din Meißen. În 1136, Lothar, devenit de acum împărat, l-a numit pe Conrad și la conducerea Luzaciei. Din acel moment, Luzacia Superioară a rămas parte a mărcii de Meissen, iar marca de Luzacia a fost redusă doar la cea Inferioară.

În 1143, Conrad a devenit conte de Groitzsch, Rochlitz, Vogt, Chemnitz și Naumburg. În 1147, pe când regele Conrad al III-lea era plecat pentru a participa la Cruciada a doua, Conrad cel Mare s-a raliat cauzei lui Henric Leul, Adalbert de Salzwedel, Albert Ursul și a arhiepiscopilor de Magdeburg și Bremen, pentru a organiza cruciada împotriva slavilor obodriți și wagri. În august, Conrad și Albert Ursul, alături de episcopii de Magdeburg, Havelburg și Brandenburg, și-a masat forțele la Magdeburg. Principele obodrit Niklot a fost asediat în fortărețele sale Dubin și Dimin. Atât Niklot cât și alt principe obodrit, Pribislav, au fost nevoiți să accepte creștinismul și să încheie pace.

În anii următori, el a întemeiat mănăstirea Sfântului Petru din Lauterberg (Petersberg), unde s-a retras din 30 noiembrie 1156. Când a murit, a fost înmormântat în acel lăcaș, alături de soția lui, Luitgarda (Lucarda), fiică a contelui Adalbert de de Elchingen-Ravenstein cu Bertha de Hohenstaufen, fiică a ducelui Frederic I de Suabia cu Agnes de Germania.

Căsătorie și urmași[modificare | modificare sursă]

Luitgarda de Elchingen-Ravenstein, cu care Conrad s-a căsătorit înainte de 1119, i-a oferit mulți copii. Cel mai mare dintre fiii care i-au supraviețuit, Otto, i-a succedat în Meissen, iar al doilea, Dietrich I, în Luzacia. Un alt fiu, Henric I de Wettin a fost căsătorit cu Sofia de Sommerschenburg, contesă palatină de Saxonia, fiică a contelui Fredric al II-lea de Sommerschenburg și a contesei Liutgarda de Stade, regina văduvă a Danemarcei.

Urmașii săi au fost:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Conrad de Meissen