Sari la conținut

Conducere în stare de ebrietate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un ofițer de poliție din Brisbane, Australia, efectuează un etilotest aleatoriu unui șofer.

Conducerea în stare de ebrietate[1] reprezintă actul de a conduce un vehicul având o concentrație de alcool în sânge (alcoolemie) peste nivelul normal. Chiar și o creștere redusă a concentrației de alcool din sânge determină creșterea riscului relativ⁠(d) de implicare într-un accident rutier.[2][3]

În România, alcoolul este responsabil pentru aproximativ 17–18% din totalul deceselor cauzate de accidente rutiere.[4][5]

În Statele Unite⁠(d), alcoolul este responsabil pentru aproximativ 32% din totalul deceselor rezultate în urma accidentelor rutiere⁠(d).[6][7]

Terminologie

[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii

[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite, majoritatea statelor au extins legislația privind infracțiunile legate de conducerea sub influența alcoolului (DUI). Aceste legi se aplică în general conducerii sub influența oricărei substanțe intoxicante, inclusiv alcoolul. Reglementările pot fi aplicate și operării altor tipuri de vehicule, precum ambarcațiuni, aeronave, utilaje agricole⁠(d), trăsuri sau biciclete.

Termenii utilizați frecvent pentru a descrie aceste infracțiuni includ „a bea și a conduce”, „condus în stare de ebrietate” și „condus în stare de beție”. Deoarece majoritatea cazurilor DUI sunt asociate consumului de alcool, acești termeni sunt adesea utilizați interschimbabil în limbajul curent, iar expresia „DUI legat de droguri” este folosită pentru a face distincția.

Regatul Unit

[modificare | modificare sursă]

În Regatul Unit există două infracțiuni distincte legate de consumul de alcool și conducerea vehiculelor. Prima este „conducerea sau tentativa de a conduce cu un nivel excesiv de alcool” (cod legal DR10), iar a doua este „deținerea sau controlul unui vehicul cu un nivel excesiv de alcool” (cod legal DR40), cunoscută în mod colocvial drept „beat la volan”, datorită formulării din Licensing Act 1872⁠(d).[8][9]

În ceea ce privește vehiculele cu motor, Road Safety Act 1967 a introdus o infracțiune specifică pentru conducerea sau responsabilitatea asupra unui vehicul atunci când concentrația de alcool în respirație, sânge sau urină depășește limitele legale (denumită colocvial „peste limită”).[10]

Aceste prevederi au fost ulterior integrate în Road Traffic Act 1988⁠(d). O infracțiune separată prevăzută de această lege se aplică și bicicletelor. Deși legea din 1872 este în mare parte depășită, infracțiunea de a fi „beat la volan ... al oricărei trăsuri, cai, vite sau locomotive cu abur” rămâne în vigoare; termenul „trăsură” a fost interpretat uneori ca incluzând și scuterele electrice de mobilitate⁠(d).[9]

Măsurarea intoxicației

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Alcoolemie
Un etilotest de poliție, mai exact un Alco-Sensor IV

Gradul de intoxicație al unui conducător auto poate fi determinat de poliție prin trei metode, în funcție de jurisdicție: analiza sângelui, a aerului expirat sau a urinei. Rezultatele sunt exprimate prin concentrația de alcool în sânge (alcoolemie), concentrația de alcool în aerul expirat (BrAC) sau rezultatul analizei urinei. În scopul aplicării legii, testarea respirației cu ajutorul etilotestului este metoda preferată, deoarece rezultatele sunt disponibile aproape imediat. Depășirea unui prag stabilit, de exemplu o alcoolemie de 0,08% (8 la mie⁠(d)), constituie infracțiune fără a fi necesară dovedirea afectării capacității de conducere.[11]

În unele jurisdicții există forme agravante ale infracțiunii pentru valori mai ridicate ale alcoolemiei, cum ar fi 0,12%, 0,15% sau 0,25%. În multe jurisdicții, agenții de poliție pot efectua teste de sobrietate pe teren asupra suspecților pentru a identifica semne de intoxicație.[12] Au existat cazuri în Canada în care agenții au găsit un suspect inconștient după un accident și i-au prelevat o probă de sânge.

Odată cu introducerea testelor științifice pentru determinarea alcoolemiei, autoritățile de aplicare a legii au trecut de la testele de sobrietate pe teren⁠(d) (de exemplu solicitarea suspectului de a sta într-un picior) la stabilirea infracțiunii prin depășirea unei anumite valori a alcoolemiei în timpul conducerii. Totuși, aceasta nu exclude utilizarea simultană a testelor subiective mai vechi, prin care agenții de poliție⁠(d) evaluează gradul de intoxicație al suspectului prin efectuarea unor exerciții sau prin examinarea ochilor și a reacțiilor acestuia.[13] De asemenea, validitatea echipamentelor și metodelor utilizate pentru determinarea alcoolului în aerul expirat și sânge, precum și relațiile matematice dintre aceste valori și nivelul de intoxicație au fost criticate. Defecțiunile tehnice sau calibrarea necorespunzătoare a echipamentelor sunt adesea invocate în apărarea acuzațiilor de conducere sub influența alcoolului (DUI) sau a drogurilor (DWI).

Efectele alcoolului

[modificare | modificare sursă]

Efecte asupra proceselor cognitive

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Efectele pe termen scurt ale consumului de alcool

Alcoolul este un deprimant care afectează în principal funcționarea creierului. Acesta afectează mai întâi structurile esențiale ale creierului, iar „atunci când cortexul cerebral este eliberat de funcțiile sale de integrare și control, procesele legate de judecată și comportament devin dezorganizate, iar executarea corectă a sarcinilor comportamentale este perturbată.”[14] Alcoolul afectează o serie de abilități necesare desfășurării activităților zilnice. Consumul unei cantități suficiente de alcool pentru a produce o concentrație de alcool în sânge de 0,03–0,12% determină, în mod obișnuit, înroșirea feței⁠(d), afectarea capacității de judecată și a coordonării motorii fine. O alcoolemie de 0,09% până la 0,25% produce letargie, sedare⁠(d), tulburări de echilibru și vedere încețoșată. O alcoolemie între 0,18% și 0,30% provoacă confuzie profundă, tulburări de vorbire (de exemplu bâlbâire), clătinare, amețeală și vărsături. O alcoolemie între 0,25% și 0,40% poate provoca stupoare⁠(d), inconștiență, amnezie anterogradă⁠(d), vărsături și deprimare respiratorie⁠(d) (care poate pune viața în pericol). O alcoolemie între 0,35% și 0,80% poate duce la comă (inconștiență), deprimare respiratorie severă și posibil intoxicație alcoolică fatală. Există mai mulți factori care influențează momentul în care alcoolemia atinge sau depășește 0,08, inclusiv greutatea corporală, intervalul de timp de la ultimul consum de alcool și consumul de alimente. De exemplu, un bărbat de 77 kg poate consuma mai mult alcool decât o femeie de 61 kg înainte de a depăși limita legală a alcoolemiei.[15]

Unul dintre efectele principale ale alcoolului este afectarea semnificativă a capacității unei persoane de a-și muta atenția de la o activitate la alta, „fără a afecta semnificativ funcțiile senzorio-motorii”.[14] Aceasta indică faptul că persoanele intoxicate nu își pot schimba atenția în mod eficient fără a afecta percepția senzorială. De asemenea, persoanele intoxicate au un câmp vizual funcțional mai restrâns decât cele sobre. Informațiile primite de creier de la ochi „sunt perturbate atunci când ochii trebuie să fie rotiți lateral pentru a detecta stimuli sau când trebuie mutați rapid dintr-un punct în altul”.[14]

Efecte asupra condusului

[modificare | modificare sursă]

Studiile arată o creștere exponențială a riscului relativ de accident pe măsură ce alcoolemia crește.[16] Potrivit NHTSA (Administrația Națională pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi), diferite niveluri ale alcoolemiei produc efecte previzibile asupra capacității de a conduce în siguranță: o alcoolemie de 0,02 duce la scăderea funcțiilor vizuale și a capacității de a realiza două sarcini simultan; 0,05 determină reducerea coordonării, dificultăți în urmărirea obiectelor în mișcare și reacții mai lente la situații de urgență; 0,08 produce pierderea atenției, scăderea capacității de procesare a informațiilor și control redus al vitezei; 0,10 afectează capacitatea de menținere a benzii și frânarea corespunzătoare; iar 0,15 provoacă o afectare severă a controlului vehiculului și a procesării informațiilor vizuale și auditive necesare conducerii.[17]

Există mai multe metode experimentale utilizate pentru evaluarea capacității de conducere și a nivelului de intoxicație. Una dintre acestea este „sarcina de urmărire”, care testează coordonarea mână–ochi: participantul trebuie să mențină un obiect pe o traiectorie prestabilită prin rotirea volanului. S-a observat afectarea performanței la alcoolemii de aproximativ 0,066%.[14] O altă metodă este „sarcina de reacție la alegere”, axată pe funcțiile cognitive. În acest tip de test sunt evaluate atât percepția auditivă, cât și cea vizuală, iar participanții trebuie să răspundă conform unor reguli care necesită procesare mentală înainte de reacție.[14] Acest tip de evaluare este relevant deoarece, în condiții reale de conducere, șoferii trebuie să își împartă atenția între controlul vehiculului și observarea mediului înconjurător.[14] S-a constatat că chiar și valori foarte scăzute ale alcoolemiei pot produce o afectare semnificativă a performanței cognitive implicate în conducere.[14]

Efectul Grand Rapids

[modificare | modificare sursă]
Riscul relativ de accident în funcție de alcoolemie, conform studiului Grand Rapids (Borkenstein), comparat cu date mai recente[16]

Un studiu realizat în 1964 de Robert Frank Borkenstein⁠(d) a analizat date din Grand Rapids, Michigan.[18] Concluzia principală a studiului a fost că riscul de coliziune crește rapid odată cu creșterea alcoolemiei; la o alcoolemie de 0,15%, riscul este de aproximativ 25 de ori mai mare decât în cazul unei alcoolemii de 0%. Limitele legale ale alcoolemiei din Germania și din numeroase alte țări au fost stabilite inițial pe baza acestui studiu. Cercetări ulterioare au arătat că toate coliziunile suplimentare asociate consumului de alcool au implicat o alcoolemie de cel puțin 0,06%, 96% dintre acestea fiind asociate cu valori peste 0,08%, iar 79% cu valori peste 0,12%.[19]

Un aspect surprinzător al studiului a fost faptul că, în analiza principală, o alcoolemie între 0,01% și 0,04% a fost asociată cu un risc mai mic de coliziune decât o alcoolemie de 0%, fenomen cunoscut sub numele de Efectul Grand Rapids sau Grand Rapids dip.[19][20] Un studiu din 1995 realizat de Universitatea din Würzburg⁠(d) pe date din Germania a observat un rezultat similar, sugerând că șoferii cu o alcoolemie de 0,04% sau mai mică păreau să prezinte un risc mai redus de coliziune decât cei cu alcoolemie zero.[19]

Cercetările privind afectarea capacității de conducere din cauza alcoolului au arătat însă că deteriorarea performanței începe imediat ce alcoolul devine detectabil în organism. Din acest motiv, literatura de specialitate consideră în mare parte Grand Rapids dip un artefact statistic, similar cu paradoxul lui Simpson⁠(d).[21] Analiza inițială din studiul Grand Rapids s-a bazat în principal pe statistici univariate, care nu au putut separa efectele vârstei, sexului și obiceiurilor de consum de alcool de alte variabile.[22]

În special, atunci când datele sunt reanalizate prin reprezentarea separată a ratei accidentelor în funcție de alcoolemie pentru diferite frecvențe de consum, forma de „J” nu mai apare, iar rata coliziunilor crește încă de la o alcoolemie de 0%. Analiza originală a fost influențată de includerea șoferilor sub 25 de ani și peste 55 de ani care nu consumau frecvent alcool, dar aveau rate mai mari de accidente chiar și atunci când nu consumaseră alcool.[21] Un studiu mai recent, bazat pe date din perioada 1997–1999, a replicat aparent fenomenul Grand Rapids dip, însă a constatat că acesta dispare atunci când se realizează ajustări statistice pentru covariabile prin regresie logistică.[23]

Rata de recuperare percepută

[modificare | modificare sursă]

Un efect direct al alcoolului asupra creierului este supraestimarea vitezei cu care organismul își revine după consum. Un studiu prezentat în articolul „De ce șoferii beți se urcă la volan” a fost realizat pe studenți, cărora li s-a testat „capacitatea de a învăța un labirint ascuns pe măsură ce concentrația de alcool în sânge creștea și scădea pe o perioadă de opt ore”.[2] Cercetătorii au constatat că, pe măsură ce participanții consumau mai mult alcool, numărul greșelilor creștea, iar recuperarea deficiențelor cognitive care generau aceste erori era mai lentă și mai strâns legată de concentrația reală de alcool în sânge decât de scăderea subiectivă a senzației de ebrietate.[2]

Participanții au considerat că își revin din efectele alcoolului mult mai rapid decât în realitate. Această percepție eronată a recuperării poate explica de ce mulți oameni cred că pot conduce în siguranță după ce au consumat alcool, deși funcțiile cognitive nu s-au restabilit complet.

Procesele cognitive afectate de alcool sunt esențiale pentru conducerea în siguranță, inclusiv evaluarea situațiilor din trafic, cum ar fi apropierea de o intersecție sau schimbarea benzii de circulație.[2] Aceste abilități se deteriorează semnificativ atunci când o persoană se află sub influența alcoolului.

Riscuri

[modificare | modificare sursă]
Procentul accidentelor rutiere mortale din SUA în care alcoolemia șoferului a fost de cel puțin 0,01 (1999–2012)

Conducerea sub influența alcoolului reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru accidentele rutiere. În Europa, pentru persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani, conducerea sub influența alcoolului este una dintre principalele cauze de mortalitate.[24] Potrivit Administrației Naționale pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi (NHTSA) din Statele Unite, accidentele rutiere asociate consumului de alcool generează anual pierderi economice de aproximativ 37 de miliarde de dolari.[25] Se estimează că infracțiunile de tip DUI și accidentele legate de alcool generează anual costuri de aproximativ 45 de miliarde de dolari.

Pe lângă aceste costuri sociale, consecințele financiare individuale pot fi foarte ridicate. Cheltuielile asociate unei prime condamnări pentru conducere sub influența alcoolului — inclusiv taxele de tractare și depozitare a vehiculului, onorariile avocaților, cauțiunea, amenzile, taxele judiciare, dispozitivele de blocare a pornirii vehiculului, cursurile obligatorii și taxele administrative — pot ajunge la mii sau chiar zeci de mii de dolari.[26]

Caracteristicile șoferilor în stare de ebrietate

[modificare | modificare sursă]

Trăsături de personalitate

[modificare | modificare sursă]

Deși situațiile diferă și fiecare persoană este unică, studiile au identificat anumite trăsături comune conducătorilor auto care conduc sub influența alcoolului. Un studiu intitulat „Personalitatea și sănătatea mintală a șoferilor beți recidiviști din Suedia” a analizat 162 de suedezi condamnați pentru conducere sub influența alcoolului (DUI) din diferite grupe de vârstă, pentru a identifica legături între factorii psihologici și comportamentul acestora. Studiul menționează mai multe caracteristici frecvente în rândul infractorilor DUI, printre care „anxietate, depresie, inhibiție, lipsă de asertivitate, nevrotism și introversiune”.[27]

De asemenea, a fost identificat un tip de personalitate mai antisocial în rândul infractorilor recidiviști. Nu este neobișnuit ca aceștia să fie diagnosticați cu tulburare de personalitate antisocială⁠(d) (TPA) și să prezinte trăsături precum „responsivitate socială scăzută, lipsă de autocontrol, ostilitate, un stil de viață caracterizat prin decizii proaste, adaptare emoțională deficitară, agresivitate, căutare de senzații și impulsivitate”.[27]

Este frecvent ca infractorii cu tendințe antisociale și cu antecedente familiale de alcoolism (de exemplu un tată alcoolic) să folosească alcoolul ca mecanism de adaptare, nu neapărat din motive sociale sau recreative. Cei care încep să consume alcool la o vârstă mai fragedă pentru senzații tari sau „distracție” au o probabilitate mai mare de a dezvolta comportamente antisociale ulterior.

Majoritatea eșantionului (72%) provenea din medii considerate relativ „normale”. Acești participanți au început să consume alcool la o vârstă mai târzie, proveneau din familii fără istoric de alcoolism, au avut un comportament relativ bun în copilărie și au prezentat mai puține probleme emoționale, precum anxietatea sau depresia. Restul eșantionului (28%) provenea din medii considerate mai puțin favorabile. Aceștia au avut tendința de a începe consumul excesiv de alcool la o vârstă mai fragedă și au prezentat „mai mulți factori de risc premorbizi, o dependență mai severă de substanțe și o funcționare psihosocială deficitară”.[27]

Unele caracteristici asociate conducătorilor auto care consumă alcool apar mai frecvent la un sex decât la celălalt. Femeile erau mai predispuse să prezinte probleme de sănătate fizică și mintală, dificultăți familiale și sociale, consum de droguri și șomaj. Cu toate acestea, femeile aveau de obicei mai puține probleme legale decât bărbații infractori. De exemplu, „aproape jumătate dintre femeile alcoolice au încercat anterior să se sinucidă, iar aproape o treime sufereau de tulburări de anxietate”. În schimb, bărbații erau mai predispuși să prezinte probleme mai complexe, inclusiv dificultăți juridice, psihologice și profesionale mai numeroase.[27]

În ansamblu, participanții din eșantion au fost caracterizați ca fiind mult mai impulsivi decât grupurile de control. Un alt element comun a fost faptul că infractorii DUI erau, în general, mai dezavantajați social decât populația generală a șoferilor. S-a observat o corelație între nivelul scăzut de conștiinciozitate și implicarea în accidente, ceea ce indică faptul că „șoferii cu un nivel scăzut de conștiinciozitate sunt implicați mai frecvent în accidente rutiere decât ceilalți”.

La testele de personalitate, șoferii au obținut scoruri ridicate la dimensiuni precum „depresie, vulnerabilitate la stres, sociabilitate⁠(d), modestie și sensibilitate”, dar scoruri mai scăzute la „idei (curiozitate intelectuală), competență, dorință de realizare și autodisciplină”.[27] De asemenea, eșantionul a prezentat valori peste medie la „somatizare⁠(d), obsesii–compulsii, sensibilitate interpersonală, depresie, anxietate, ostilitate, anxietate fobică, paranoia și psihoticism⁠(d)”, în special în domeniul depresiei. Analiza a indicat, de asemenea, scoruri scăzute la dimensiunea „deschidere către experiență”.[27] Această dimensiune include curiozitatea intelectuală, imaginația, aprecierea artei și frumuseții, deschiderea față de emoții și valori noi. Dintre toți factorii analizați, depresia a fost singurul care s-a corelat semnificativ cu recidiva în conducerea sub influența alcoolului.[27]

Procese cognitive

[modificare | modificare sursă]

Trăsăturile de personalitate nu sunt singurele elemente care diferențiază infractorii DUI de restul populației; și procesele lor cognitive sunt distincte. Acești indivizi tind să consume alcool „în ciuda severității sancțiunilor legale și financiare impuse de societate”.[28]

Pe lângă presiunile sociale și legale, infractorii DUI tind să ignore experiențele personale anterioare, inclusiv consecințele sociale și fizice ale comportamentului lor. Studiul „Predictori cognitivi ai implicării în consumul de alcool și ai consecințelor asociate într-un eșantion de infractori pentru conducere în stare de ebrietate”, realizat în Albuquerque, New Mexico, a analizat factorii cognitivi ai infractorilor DUI.

Aproximativ 25% dintre femei și 21% dintre bărbați primiseră anterior un diagnostic de abuz de alcool pe parcursul vieții, iar 62% dintre femei și 70% dintre bărbați un diagnostic de dependență de alcool.[28] Toți participanții aveau cel puțin o condamnare pentru DWI, iar bărbații aveau mai frecvent mai multe condamnări. În ceea ce privește obiceiurile de consum, aproximativ 25% au declarat că au consumat alcool în ziua precedentă, iar 32% în ultima săptămână. De asemenea, aproximativ 25% dintre participanți au declarat că beau cel puțin o dată pe săptămână acasă.[28]

Studiul a analizat mai mulți factori care ar putea influența decizia de a consuma alcool, inclusiv socializarea, așteptările legate de efectele plăcute ale alcoolului, resursele financiare pentru cumpărarea băuturilor alcoolice și reducerea stresului profesional. Cercetarea s-a concentrat asupra a două tipuri principale de factori declanșatori: repere intrapersonale⁠(d) (reacții la stări psihologice sau fizice interne) și repere interpersonale (influențe sociale în contexte de consum de alcool).[28]

Cei doi factori principali identificați au fost consumul problematic de alcool și corelația acestuia cu dorința sau impulsul de a consuma alcool.[28] Diferențe importante au fost observate și între sexe. Bărbații sunt mai predispuși să abuzeze de alcool, să fie arestați pentru infracțiuni DWI și să raporteze mai multe consecințe negative asociate consumului de alcool. În schimb, femeile sunt mai vulnerabile la intoxicație deoarece metabolismul feminin procesează alcoolul mai lent decât cel masculin.[28]

Factorul cel mai important în decizia de a consuma alcool a fost reprezentat de factorii situaționali, inclusiv indicatori psihologici (de exemplu dorința de relaxare, conflictele cu prietenii sau stările de supărare), factori sociali (relaxarea și distracția) și factori somatici (gustul băuturii, trecerea pe lângă un magazin de alcool sau creșterea plăcerii sexuale).[28]

Este posibil ca factorii interni să joace un rol mai important decât influențele externe în consumul de alcool al infractorilor DUI. Această ipoteză pare valabilă în special în cazul recidiviștilor, deoarece recidiva nu este corelată pozitiv cu disponibilitatea alcoolului.[29]

Un alt factor cognitiv important este utilizarea alcoolului ca mecanism de adaptare la probleme. Infractorii DUI tind să nu utilizeze strategii eficiente de coping⁠(d) și recurg la alcool pentru a face față dificultăților. Exemplele includ conflicte, dispute sau probleme la locul de muncă, situații care ar necesita strategii adaptative pentru gestionarea stresului.[28]

În aceste situații, consumul de alcool poate amplifica emoțiile negative, inclusiv furia, ceea ce poate duce la un cerc vicios în care persoana consumă și mai mult alcool pentru a face față problemelor generate chiar de consumul de alcool. Din acest motiv, specialiștii subliniază necesitatea dezvoltării controlului intern și a mecanismelor de autoreglare pentru reducerea stresului, limitarea recidivei și diminuarea dorinței de a consuma alcool în cadrul intervențiilor terapeutice.[28]

Testele de sobrietate pe teren

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Testele standardizate de sobrietate pe teren (FST)

Pentru a stabili dacă un suspect se află sub influența alcoolului, ofițerii de poliție din Statele Unite administrează, de obicei, teste de sobrietate pe teren, cu scopul de a determina dacă există o cauză probabilă⁠(d) pentru arestarea unei persoane suspectate de conducere sub influența alcoolului (DUI). Testul preliminar cu etilotestul (PBT – preliminary breath test) sau testul preliminar de depistare a alcoolului (PAS – preliminary alcohol screening) este uneori inclus în categoria testelor de sobrietate pe teren, deși nu face parte din seria testelor standard de performanță. În unele state din SUA, conducătorii de vehicule comerciale pot fi supuși testării PBT ca parte a procedurilor de control pentru depistarea consumului de alcool sau droguri.

Legile pe țară

[modificare | modificare sursă]
Nivelurile legale ale alcoolemiei în Europa
Harta Europei în funcție de limitele legale ale alcoolemiei
Harta Europei în funcție de limitele legale ale alcoolemiei
Referință: 0.05% = 0,5‰ = 0,5 grame/litru
Legendă:

     0.00%

     0.01%

     0.02%

     0.03%

     0.04%

     0.05%

     0.08%

     Fără date

Limitele specifice suplimentare pentru anumite categorii de șoferi nu sunt incluse. Unele state membre ale UE aplică limite diferite pentru șoferii începători sau profesioniști și sancțiuni diferite în funcție de nivelul alcoolemiei.[30]

Legislația privind conducerea sub influența alcoolului variază semnificativ de la o țară la alta, în special în ceea ce privește limita legală a alcoolemiei peste care o persoană poate fi acuzată de infracțiune. Limitele variază de la limita de detecție (toleranță zero) până la 0,08%. Unele țări nu stabilesc limite legale ale alcoolemiei.[31]

Unele jurisdicții stabilesc limite diferite de alcoolemie pentru diverse categorii de șoferi. În anumite cazuri, șoferii aflați sub influența alcoolului care provoacă vătămări sau moartea altor persoane pot primi pedepse mai severe. Unele jurisdicții prevăd orientări judiciare care impun o pedeapsă minimă obligatorie⁠(d) în anumite situații. Condamnările pentru DUI pot duce la pedepse cu închisoarea, amenzi sau alte sancțiuni, inclusiv confiscarea vehiculului sau a plăcuțelor de înmatriculare. În multe jurisdicții, instanța poate dispune instalarea unui dispozitiv de blocare a pornirii⁠(d). Unele jurisdicții impun utilizarea unor plăcuțe de înmatriculare speciale pentru șoferii condamnați pentru DUI, cunoscute popular sub numele de „plăcuțe de petrecere”[32] sau „plăcuțe de whisky”.

Criminologul Hung-En Sung a concluzionat în 2016 că aplicarea legii nu s-a dovedit, în general, suficient de eficientă pentru reducerea conducerii sub influența alcoolului. La nivel mondial, majoritatea persoanelor care conduc sub influența alcoolului nu sunt arestate. Cel puțin două treimi dintre decesele legate de alcool implică șoferi care au mai fost condamnați anterior pentru conducere sub influență. Sung a remarcat că măsurile eficiente includ „reducerea limitelor legale ale alcoolemiei, controlul punctelor de vânzare a băuturilor alcoolice, interdicțiile de conducere nocturnă pentru minori, programe educaționale și de tratament combinate cu suspendarea permisului de conducere și monitorizarea judiciară a infractorilor cu risc ridicat”.[33]

Legislația privind consimțământul implicit

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Consimțământ implicit

În multe jurisdicții există legi cunoscute sub numele de „consimțământ implicit”, menite să protejeze cetățenii de șoferii aflați sub influența alcoolului. Prin simplul fapt că conduc un vehicul, șoferii își exprimă implicit consimțământul pentru testarea alcoolemiei.

În majoritatea jurisdicțiilor (cu excepția unor cazuri precum Brazilia), refuzul testării constituie o infracțiune distinctă de conducerea sub influența alcoolului și are consecințe proprii. Au existat situații în care șoferii au fost achitați de acuzația de DUI, dar condamnați pentru refuzul testării.[34] Șoferul trebuie să își exprime consimțământul clar și neechivoc pentru efectuarea testului; orice răspuns ambiguu este considerat refuz.[34] De asemenea, instanțele au stabilit că o persoană nu poate solicita efectuarea testului după ce l-a refuzat inițial.[34]

Statele Unite

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Conducere în stare de ebrietate în Statele Unite ale Americii

Statele Unite au o jurisprudență extinsă și numeroase programe de aplicare a legii referitoare la conducerea sub influența alcoolului.

Soluții

[modificare | modificare sursă]

Reducerea consumului de alcool

[modificare | modificare sursă]

Studiile indică mai multe metode care pot contribui la reducerea consumului de alcool:

  • creșterea prețului băuturilor alcoolice;[35]
  • restricționarea orelor de funcționare a localurilor unde se poate cumpăra sau consuma alcool;
  • limitarea locurilor unde se poate vinde alcool (de exemplu interzicerea vânzării în benzinării sau în zonele de tranzit);
  • creșterea vârstei minime legale pentru consumul de alcool.[35]

Separarea băutului de conducere

[modificare | modificare sursă]
Un dispozitiv de blocare a aprinderii într-un autobuz Scania

Un instrument utilizat pentru a separa consumul de alcool de conducerea vehiculelor este dispozitivul de blocare a pornirii⁠(d). Acesta solicită șoferului să sufle într-un dispozitiv înainte de pornirea sau continuarea deplasării vehiculului.[35] Dispozitivul este utilizat în programe de reabilitare și în unele autobuze școlare.[35]

Studiile arată că aceste dispozitive pot reduce infracțiunile de conducere sub influența alcoolului cu 35–90%, inclusiv aproximativ 60% conform unui studiu suedez, 67% conform CDC și în medie 64% potrivit mai multor studii.[35] În Statele Unite se discută introducerea unor sisteme de monitorizare care să împiedice conducerea sub influență în vehiculele noi începând cu 2026.[36]

Programe pentru șoferi desemnați

[modificare | modificare sursă]

Programele de tip „șofer desemnat” separă consumul de alcool de conducere în contexte sociale precum restaurante, cluburi sau baruri. În astfel de programe, grupul stabilește dinainte cine va conduce și nu va consuma alcool. Ceilalți membri ai grupului pot folosi taxiuri sau alte mijloace de transport când le vine rândul.[35]

Reducerea limitei legale a alcoolemiei

[modificare | modificare sursă]

Reducerea limitei legale de la 0,8 g/L la 0,5 g/L a dus în unele țări europene la o scădere cu aproximativ 2% a accidentelor mortale; rezultate similare au fost observate și în Statele Unite.[35] Limitele mai scăzute (de exemplu 0,1 g/L în Austria sau 0 g/L pentru anumite categorii de șoferi în Australia și SUA) au contribuit la reducerea deceselor în rândul șoferilor tineri.

În Scoția, reducerea limitei legale de la 0,08% la 0,05% nu a dus însă la o scădere imediată a numărului de coliziuni rutiere în primii doi ani după introducerea măsurii, posibil din cauza promovării insuficiente a noii legi sau a aplicării limitate a controalelor aleatorii.[37]

Aplicarea legii de către poliție

[modificare | modificare sursă]

Aplicarea limitelor legale privind consumul de alcool este una dintre principalele metode de reducere a conducerii sub influența alcoolului. Experiența arată că:

  • introducerea etilotestelor de către poliție în anii 1970 a avut un impact semnificativ;
  • amenzile au un efect relativ redus asupra reducerii acestui comportament;
  • suspendarea permisului de conducere pentru perioade de 3–12 luni poate avea un efect preventiv;
  • pedeapsa cu închisoarea este considerată una dintre cele mai puțin eficiente măsuri.

Educație

[modificare | modificare sursă]
Afiș american din 1994 cu mesajul „Alcoolul și șofatul nu se amestecă”

Programele educaționale destinate reducerii conducerii sub influența alcoolului includ:

  • educația rutieră în școli și în cursurile pentru obținerea permisului de conducere;
  • cursuri de reabilitare pentru șoferii care au condus sub influența alcoolului;
  • campanii publice de informare;
  • promovarea unei culturi a siguranței rutiere.

Prevalența

[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite, autoritățile locale au efectuat aproximativ 1.467.300 de arestări pentru conducere sub influența alcoolului în 1996, comparativ cu aproximativ 1,9 milioane în anul de vârf 1983. În 1997 se estima că aproximativ 513.200 de infractori DUI se aflau în închisoare sau în arest preventiv, față de 593.000 în 1990 și 270.100 în 1986. În SUA, infracțiunile DUI și accidentele rutiere asociate alcoolului produc anual pierderi estimate la aproximativ 45 de miliarde de dolari.[38]

În Europa, aproximativ 25% din totalul deceselor rutiere sunt legate de consumul de alcool. Estimările indică faptul că aproximativ 3,85% dintre șoferii din Uniunea Europeană conduc cu o alcoolemie de cel puțin 0,2 g/L și aproximativ 1,65% cu o alcoolemie de 0,5 g/L sau mai mare. În cazul consumului combinat de alcool cu droguri sau medicamente, ratele estimate sunt de 0,35% și, respectiv, 0,16%.[39]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „drink-driving”. Collins Dictionary. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d „Why drunk drivers may get behind the wheel”. Science Daily. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  3. ^ „Conducere în stare de ebrietate”. LegeAZ. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  4. ^ Descopera (). „În ce țări mor cei mai mulți oameni în accidente rutiere provocate de alcool? Care este situația în România”. Descopera. Accesat în . 
  5. ^ „Alcoolul și drogurile nu sunt principalele cauze ale accidentelor din România. Titi Aur, explicația fenomenului” (în Romanian). www.dcnews.ro. Accesat în . 
  6. ^ „Alcohol-Impaired Driving”. NHTSA. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ „Drunk Driving Fatality Statistics”. Responsibility.org (în engleză). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ „Magistrates' Court Sentencing Guidelines” (PDF). Sentencing Guidelines Council. mai 2008. p. 188. Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ a b Merritt, Jonathan (). Law for Student Police Officers (în engleză). SAGE. ISBN 9781844455638. 
  10. ^ Hannibal, Martin; Hardy, Stephen (). Practice Notes on Road Traffic Law 2/e (în engleză). Routledge. pp. 57–68. ISBN 9781135346386. 
  11. ^ Nelson, Bruce. „Nevada's Driving Under the Influence (DUI) laws”. NVPAC. Advisory Council for Prosecuting Attorneys. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Florida DUI and Administrative Suspension Laws”. FLHSMV. Florida Department of Highway Safety and Motor Vehicles. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  13. ^ „Ethanol Level”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  14. ^ a b c d e f g Mattila, Maurice J. (). Encyclopedia of drugs, alcohol and addictive behavior. Macmillan Reference USA. ISBN 0028655419. 
  15. ^ National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA). BAC Estimator [computer program]. Springfield, VA: National Technical Information Service, 1992.
  16. ^ a b „Preventing road traffic injury: A public health perspective for Europe” (PDF). Euro.who.int. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ NHTSA (). „Drunk Driving – How Alcohol Affects Driving Ability”. NHTSA (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Robert F. Borkenstein papers, 1928–2002 Arhivat în , la Wayback Machine., Indiana U. The role of the drinking driver in traffic accidents Arhivat în , la Wayback Machine.
  19. ^ a b c Grand Rapids Effects Revisited: Accidents, Alcohol and Risk Arhivat în , la Wayback Machine., H.-P. Krüger, J. Kazenwadel și M. Vollrath, Center for Traffic Sciences, University of Wuerzburg
  20. ^ Hurst, Paul M.; Harte, David; Frith, William J. (octombrie 1994). „The Grand Rapids dip revisited”. Accident Analysis & Prevention. 26 (5): 647–654. doi:10.1016/0001-4575(94)90026-4. PMID 7999209. 
  21. ^ a b Ogden, E. J.D.; Moskowitz, H. (septembrie 2004). „Effects of Alcohol and Other Drugs on Driver Performance”. Traffic Injury Prevention. 5 (3): 185–198. doi:10.1080/15389580490465201. PMID 15276919. 
  22. ^ „Driver Characteristics and Impairment at Various BACs – Introduction”. one.nhtsa.gov. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  23. ^ Blomberg, Richard D.; Peck, Raymond C.; Moskowitz, Herbert; Burns, Marcelline; Fiorentino, Dary (august 2009). „The Long Beach/Fort Lauderdale relative risk study”. Journal of Safety Research. 40 (4): 285–292. doi:10.1016/j.jsr.2009.07.002. PMID 19778652. 
  24. ^ Alonso, Francisco; Pasteur, Juan C.; Montero, Luis; Esteban, Cristina (). „Driving under the influence of alcohol: frequency, reasons, perceived risk and punishment”. Substance Abuse Treatment, Prevention, and Policy. 10 (11): 11. doi:10.1186/s13011-015-0007-4. PMC 4359384 Accesibil gratuit. PMID 25880078. 
  25. ^ „Impaired Driving - National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA)”. Nhtsa.gov. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  26. ^ „How Much Does a DUI Cost”. Administrative Office of the Courts. State of California. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  27. ^ a b c d e f g Huckba, B. (iulie 2010). „Personality traits and mental health of severe drunk drivers in Sweden”. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology. 45 (7): 723–31. doi:10.1007/s00127-009-0111-8. PMID 19730762. 
  28. ^ a b c d e f g h i Scheier, L. M.; Lapham, S. C.; C’de Baca, J. (). „Cognitive predictors of alcohol involvement and alcohol-related consequences in a sample of drunk-driving offenders”. Substance Use & Misuse. 43 (14): 2089–2115. doi:10.1080/10826080802345358. PMID 19085438. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  29. ^ Schofield, Timothy B.; Denson, Thomas F. (). „Temporal Alcohol Availability Predicts First-Time Drunk Driving, but Not Repeat Offending”. PLOS ONE. 8 (8): e71169. Bibcode:2013PLoSO...871169S. doi:10.1371/journal.pone.0071169. PMC 3737138 Accesibil gratuit. PMID 23940711. 
  30. ^ Anonymous (). „The legal limit”. Mobility and transport – European Commission. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  31. ^ „Legal BAC limits by country”. World Health Organization. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  32. ^ Gus Chan, The Plain Dealer (). „Cuyahoga County Council's finalists for boards of revision include employee with criminal past”. Blog.cleveland.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  33. ^ Sung, Hung-En (). „Alcohol and Crime”. În Ritzer, George. The Blackwell Encyclopedia of Sociology (ed. 1). Wiley. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  34. ^ a b c Ogundipe, K. A.; Weiss, K. J. (). „Drunk driving, implied consent, and self-incrimination”. Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law. 37 (3): 386–91. PMID 19767505. 
  35. ^ a b c d e f g „Alcohol 2018” (PDF). European Commission, Directorate General for Transport. februarie 2018. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  36. ^ Yen, Hope; Krisher, Tom (). „Congress Mandates New Car Technology to Stop Drunken Driving”. U.S. News & World Report. Associated Press. Accesat în . 
  37. ^ „A lower drink-drive limit in Scotland is not linked to reduced road traffic accidents as expected”. NIHR Evidence. National Institute for Health and Care Research. . 
  38. ^ „Impaired Driving: Get the Facts”. CDC. . 
  39. ^ „Alcohol 2018” (PDF). European Commission, Directorate General for Transport. 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • "Why drunk drivers may get behind the wheel." Mental Health Weekly Digest (2010). Web. 2 September 2010.


Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Conducere_în_stare_de_ebrietate&oldid=17568038