Conacul lui Zamfirache Ralli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Conacul Zamfirache Ralli
Museum dolna.jpg
Poziționare
Conacul Zamfirache Ralli se află în Moldova
Conacul Zamfirache Ralli
Conacul Zamfirache Ralli
Coordonate Coordonate: 47°07′47.0713″N 28°16′28.1612″E / 47.129742028°N 28.274489222°E / 47.129742028; 28.27448922247°07′47.0713″N 28°16′28.1612″E / 47.129742028°N 28.274489222°E / 47.129742028; 28.274489222
Localitate Dolna, Strășeni
Țara  Republica Moldova
Edificare
Data finalizării începutul secolului al XIX-lea
Stare de conservare satisfăcătoare[1]

Conacul lui Zamfirache Ralli este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni, Republica Moldova). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Conacul familiei Ralii ilustrat pe un timbru poștal din Republica Moldova

Familia Ralli, o familie de boieri de origine greacă, veniți în Moldova încă din secolul XVIII, construiesc conacul la începutul sec. XIX.

Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.

În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache, s-au împrietenit, iar vara următoare l-a dus pe poet la conacul tatălui său. În Codrul din apropiere Dolnei sunt situate locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira, le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze poemul Țiganii.

După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii '70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anul, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi.

După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.

În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]