Comunitatea evreiască din Tighina

Comunitatea evreiască din Tighina este menționată pentru prima dată în anul 1769, când orașul era limitat la Cetatea Tighina.^[1] Comunitatea a crescut până la începutul secolului al XX-lea, orașul fiind considerat un shtot.

În 1941, mulți evrei au fost deportați de autoritățile sovietice, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial majoritatea evreilor din oraș au fost exterminați de fasciști. În 1949, în cadrul Operațiunii „Sud”, mulți dintre evreii întorși au fost din nou deportați de autoritățile sovietice.

La sfârșitul anilor 1980 – începutul anilor 2000, majoritatea evreilor au părăsit Tighina, repatriindu-se în Israel sau emigrând în alte țări.

În oraș s-au păstrat clădiri de sinagogi și alte edificii comunitare. Evreii au participat activ la viața publică a Tighinei și au influențat economia locală.

Istorie

Principatul Moldovei și stăpânirea rusă

Evreii au trăit în Tighina încă din perioada în care aceasta a făcut parte din Principatul Moldovei, respectiv din raiaua Benderului. Însă numărul evreilor a început să crească în urma ocupației țariste a Basarabiei. Prin decretul împăratului Alexandru I din 29 aprilie 1818, Tighina a fost declarat oraș de județ al guberniei Basarabia din Imperiul Rus. De atunci a crescut importanța sa ca centru administrativ, iar populația evreiască a început să crească rapid, deoarece orașul, la fel ca toată Basarabia, a fost inclus în Zona de rezidență.^[2]

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, evreii s-au stabilit la Tighina venind din alte zone ale Imperiului Rus. Conform recensământului din 1847, comunitatea era formată din 553 de familii. În 1861 trăiau aici 2349 bărbați și 2263 femei evreice. În 1897, populația totală a orașului era de 31.797 locuitori, dintre care 10.654 evrei, 10.384 ruși, 6.112 ruteni (ucraineni) și 2.338 moldoveni (români).^[3]

Ocupațiile tradiționale ale evreilor din Tighina erau croitoria și comerțul. Ulterior au apărut printre ei medici, profesori și ingineri.

După pogromul de la Chișinău din 1903, un număr semnificativ de evrei basarabeni, inclusiv din Tighina, au emigrat în SUA, Franța, Marea Britanie, Palestina Otomană, iar, în numere mai mici, în Imperiul Austro-Ungar, Regatul României etc.

În 1917 a fost deschis un spital evreiesc pentru bolnavii de tuberculoză, iar în același an Țvi Șvarțman a fondat un gimnaziu particular cu predare în limba ebraică. În oraș existau numeroase farmacii, tipografii, fabrici, prăvălii, ateliere foto și frizerii, cafenele și hanuri evreiești.

Sub administrația românească

Între 1918 și 1940, Tighina s-a aflat sub administrația României. Conform recensământului din 1930, comunitatea evreiască număra 8.294 de membri (26,5 % din populație). În 1959 populația evreiască era de 5.986, iar în 1989 de 4.595.

Comunitatea evreiască din Tighina a fost diversă: unii s-au integrat în statul român, alții au aderat la diverse organizații sioniste, precum Partidul Evreiesc din România sau Beitar. O parte dintre evrei s-au apropiat de comuniști: la o ședință a organizației PNȚ din Tighina, din ziua de 12 ianuarie 1930, un agitator evreu comunist, Redenboim, a luat cuvântul aducând o serie de învinuiri guvernului și organizație locale, a criticat reforma agrară, a lăudat Uniunea Sovietică (care continua să revendice Basarabia) și a cerut relegalizarea PCdR (scos în afara legii în 1924, după răscoala de la Tatarbunar). El a fost întrerupt chiar de senatorul PNȚ de Tighina Moise Zipstein, tot evreu.^[4]

În 1938, după instaurarea dictaturii regale, evreii care nu stăpâneau limba română au început să fie concediați din primărie. Printre cei concediați s-au numărat inginerii N. Lezerman și R. Chișinevski, funcționara E. Etlis, tehnicianul D. Șvarțberg, dar și casierul abatorului, I. Benderski.

Înainte de al doilea război mondial, în Tighina existau aproximativ 30 de sinagogi și case de rugăciune, 2 școli Talmud Tora, o bibliotecă, 2 școli evreiești private pentru băieți și fete, 20 de hederuri, un spital evreiesc și un azil de bătrâni.

Deportări și Holocaust

În anii 1940, evreii din Tighina au fost victime atât ale deportărilor sovietice, cât și ale Holocaustului.

Prima deportare a avut loc în iunie 1941, la 1 an după Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, când o parte dintre evreii înstăriți au fost trimiși în Gulag, iar familiile lor deportate în Kazahstan, Siberia și alte regiuni.

După intrarea trupelor germano-române în Tighina (21 iulie 1941), a fost creat un ghetou. La 31 august 1941 Germania și România au semnat un acord privind deportarea evreilor în lagărele de concentrare din Guvernământul Transnistriei.^[5]

Au avut loc execuții în masă: circa 300 de evrei au fost împușcați lângă șantierul naval și aruncați în apă, alți 700 au fost executați în șanțul Cetății Tighina („Babi Yar-ul din Tighina”), iar circa 1.000 au fost uciși lângă cimitirul evreiesc. Restul au fost deportați în lagărele din Transnistria.

În 2002 a fost inaugurat un monument în memoria victimelor Holocaustului din Tighina.^[6]^[7]

Operațiunea „Sud” și ocupația sovietică

În iulie 1949, autoritățile sovietice au declanșat Operațiunea „Sud”, vizând deportarea „foștilor moșieri, mari comercianți, colaboratori ai ocupanților germani și români și ai poliției, membri ai partidelor pro-fasciste” și familiile lor.

Din Tighina au fost deportați circa 260 de evrei (parte a celor ~2436 de evrei deportați din RSS Moldovenească). Aceștia au fost trimiși în regiunile Kazahstanului, Siberiei și Altaiului.^[8]^[9]

Din anii 1980, tot mai mulți evrei din Tighina au emigrat în Israel și SUA.

După 1991

În timpul Războiul din 1992 dintre Republica Moldova și separatiștii transnistreni, ultimii susținuți de Rusia, aproximativ 1.000 de evrei au fost evacuați din Tighina cu sprijinul Agenției Evreiești.

În 1994, în oraș mai trăiau circa 1.500 de evrei (1,2 % din populație).

Între sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 2000, majoritatea evreilor au emigrat în Israel sau în alte țări.

Conform recensământului efectuat de separatiștii transnistreni, în 2004 mai trăiau 392 de evrei, reprezentând 0.37% din populația orașului.

Personalități

Născuți în Tighina

Baruch Agadati, pictor și dansator israelian
Efrem Bauh, scriitor de limba rusă
Iacov Iardor, activist sionist român, membru Lehi
Lev Berg, geograf, fizician și academician sovietic
Solomon Goligorski, medic român și sovietic, nefrolog, doctor în științe medicale
Boris Dubosarschi, compozitor și violonist moldovean
Ida Karskaia, pictoriță franceză
Șike Lederman, poet de limba idiș american și israelian
Iakov Okunev, unul dintre primii scriitori sovietici de science fiction
Sir Michael Postan, istoric britanic
Zina Rabinovici, scriitoare de limba idiș
Maurice Raizman, jucător de șah francez
Leibu Toibiș, scriitor de limba idiș
Moise Zipstein, senator român din partea PNȚ
Iuliu Edlis, dramaturg și disident sovietic
Paltiel Zamoșcin, scriitor de limba idiș
Israel Imas, politician rus, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, deputat în Adunarea Constituantă Rusă
Mark Kișinevski, chimist sovietic
Ignatie Manus, om de afaceri, bancher

Au locuit în Tighina

Hanina Karcevski, compozitor
Mozeș Cahana, scriitor
Iacov Copanschi, istoric
Ilie Luxemburg, scriitor
Hrîhori Ceapkis, dansator și coregraf

Galerie

Clădirea băncii Manus, 1918
Casa natală a lui Lev Berg
Școală evreiască din Tighina, 1937. În fundal e vizibil portretul regelui Carol al II-lea al României
Fostul spital evreiesc, construit în 1889
Fostul gimnaziu Țvi Șvarțman
Sinagoga corală
Fostă sinagogă
Fosta sinagogă centrală
Fostă sinagogă
Fosta sinagogă hasidică (Sadhora)
Monumentul memorial al Holocaustului