Sari la conținut

Comunism de stânga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comunismul de stânga sau comunismul stângist este un termen pentru a descrie grupurile care se poziționează la stânga comunismului, care critică ideile și practicile politice ale marxist-leniniștilor și social-democraților.[1] Comuniștii de stânga afirmă poziții pe care le consideră mai autentic marxiste decât opiniile marxism-leninismului susținute de Internaționala Comunistă după bolșevizarea sa de către Iosif Stalin și în timpul celui de-al doilea congres al acesteia.[2][3][4] Au existat două curente principale ale comunismului de stânga de la Primul Război Mondial încoace, și anume stânga italiană și stânga olandezo-germană.

Stânga comunistă italiană tinde să urmeze bordigismul (deși există un curent damenist mai mic) și se consideră leninistă, dar denunță marxismul-leninismul ca o formă de oportunism burghez materializat în Uniunea Sovietică sub Stalin. Curentul italian al comunismului de stânga a fost reprezentat istoric de Partidul Socialist Italian și Partidul Comunist din Italia, dar astăzi este întruchipat în Partidul Comunist Internaționalist din Italia, Partidul Comunist Internațional și Curentul Comunist Internațional.

Stânga olandezo-germană s-a separat de Vladimir Lenin înainte de domnia lui Stalin și susține un punct de vedere ferm comunist consiliar și marxist libertarian, spre deosebire de stânga italiană, care sublinia necesitatea unui partid revoluționar internațional.[5] Curentul olandezo-german al comunismului de stânga a fost reprezentat istoric de Partidul Muncitorilor Comuniști din Germania, Sindicatul General al Muncitorilor din Germania și Internaționala Muncitorilor Comuniști.

Comunismul de stânga diferă de majoritatea celorlalte forme de marxism prin faptul că ar considera că, comuniștii nu ar trebui să participe la alegerile democratice ale burghezilor, iar unii argumentează împotriva participării în sindicate. Cu toate acestea, mulți comuniști de stânga au fost împărțiți în ceea ce privește criticile lor la adresa bolșevicilor. Comuniștii consiliari i-au criticat pe bolșevici pentru utilizarea formei de partid și au subliniat o organizare mai autonomă a clasei muncitoare, fără partide politice.

Deși a fost ucisă în 1919, înainte ca stânga comunistă să devină o tendință distinctă, Rosa Luxemburg a avut o influență puternică asupra majorității comuniștilor de stânga, atât din punct de vedere politic, cât și teoretic. Printre susținătorii comunismului de stânga s-au numărat Herman Gorter, Antonie Pannekoek, Otto Rühle, Karl Korsch, Amadeo Bordiga și Paul Mattick.[2] Alți susținători ai comunismului de stânga s-au numărat Onorato Damen, Jacques Camatte și Sylvia Pankhurst. Teoreticieni proeminenți de mai târziu sunt comuni cu alte tendințe, cum ar fi Antonio Negri, un teoretician fondator al tendinței autonomiste.[6]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Bordiga, Amadeo (). The Communist Left in the Third International. Accesat în – via Marxists Internet Archive.
  2. 1 2 Gorter, Hermann; Pannekoek, Antonie; Pankhurst, Sylvia; Rühle, Otto (). Non-Leninist Marxism: Writings on the Workers Councils. St. Petersburg, Florida: Red and Black Publishers. ISBN 978-0-9791813-6-8.
  3. ↑ Bordiga, Amadeo. Dialogue with Stalin. Accesat în – via Marxists Internet Archive.
  4. ↑ Kowalski, Ronald I. (). The Bolshevik Party in Conflict: The Left Communist Opposition of 1918. Basingstoke, England: Palgrave MacMillan. p. 2. doi:10.1007/978-1-349-10367-6. ISBN 978-1-349-10369-0.
  5. ↑ Bourrinet, Philippe. „The Bordigist Current (1919-1999)”. Arhivat din original la .
  6. ↑ Negri, Antonio (). Marx beyond Marx: Lessons on the Grundrisse. Tradus de Ryan, Michael. New York: Autonomedia.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Non-Leninist Marxism: Writings on the Workers Councils (2007) (includes texts by Herman Gorter, Antonie Pannekoek, Sylvia Pankhurst and Otto Rühle). St. Petersburg, Florida: Red and Black Publishers. ISBN: 978-0-9791813-6-8.
  • Alexandra Kollontai: Selected Writing. Allison & Busby, 1984.
  • Pannekoek, Anton. Workers Councils. AK Press, 2003. Introduction by Noam Chomsky
  • The International Communist Current, itself a left communist grouping, has produced a series of studies of what it views as its own antecedents. In particular, the book on the Dutch–German current, which is by Philippe Bourrinet (who later left the ICC), contains an exhaustive bibliography.
  • Also of interest is volume 5 number 4 of Spring 1995 of the journal Revolutionary History. "Through Fascism, War and Revolution: Trotskyism and Left Communism in Italy".
  • In addition, there is a good deal of material published on the Internet in various languages. A useful starting point is the Left Communism collection published on the Marxists Internet Archive.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comunism_de_stânga&oldid=17242933