Comuna Niculițel, Tulcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Niculițel
—  comună  —

Map
Niculițel (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°10′38″N 28°28′38″E ({{PAGENAME}}) / 45.1771°N 28.477171°E

Țară România
Județ Tulcea


ReședințăNiculițel
ComponențăNiculițel

Guvernare
 - primar al comunei Niculițel[*]Florin Sechila[*][1] (PSD, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total93,67 km²
Altitudine89 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total3.774 locuitori
 - Densitate26,92 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal827165

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Niculițel este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Comuna Niculitel este situata in nordul Dobrogei mai exact in partea de nord-vest a judetului Tulcea, este asezata intr-o zona depresionara larg deschisa spre nord la poalele dealurilor Niculitelului si este delimitata de urmatoarele teritorii comunale:

-la Nord - teritoriul administrativ al orasului ISACCEA

-la Vest - teritoriul administrativ al comunei HAMCEARCA

-la Sud - teritoriul administrativ al comunei IZVOARELE

-la Est - teritoriul administrativ comunei SOMOVA si al comunei FRECATEI

Pe directia Nord-Vest este strabatuta de D.N. 22, Smirdam-Macin-Isaccea-Tulcea-Babadag

D.J. 229 asigura legatura localitatii Niculitel cu D.N.22, iar DC62

Distanta TL. - Niculitel este de 29 km.

Satele componente ale comunei sunt:

• NICULITEL - resedinta de comuna.

Dupa impartirea administrativ teritoriala din anul 1968, comuna nu mai are si alte sate componente; pana la acea data figurand, numai in evidente, Badila si Sarica, locatitati care de altfel disparusera din 1948, in zonele respective plantandu-se vita de vie si numai o parte din cladirile existente atunci au mai ramas si pana in ziua de azi.

Suprafata administrativa a comunei este de 9.367 ha dupa cum urmeaza:

-arabil...............2.227 ha

-vii....................1.453 ha

-pasuni............. 890 ha

-livezi.................7 ha

-fond forestier..... 3.865 ha

-curti-cladiri........122 ha

-altele.................795 ha

TOTAL................9.367 ha

Suprafata intravilanului este de 144 ha

Clima[modificare | modificare sursă]

Sub raport climatic - clima temperat continentala: veri de lunga durata, calduroase si secetoase; ierni nu prea reci, cu vanturi puternice; temperatura medie anuala 10,8 °C; cantitatea medie de precipitatii 350-450 mm/mp anual

Istoric[modificare | modificare sursă]

Comuna Niculițel este situată într-o zonă deluroasă și împădurită. Izvoarele istorice atestă că la începutul sec. IX î.Hr., pe teritoriul actual al comunei și al regiunii în care se afla, locuia o populație getică. Astfel a apărut aici în jurul anului 341 î.Hr. o formațiune politică destul de puternică condusă de un basileu pe nume Moskon (datarea s-a realizat pe baza monedelor emise de Moskon și descoperite in regiune). Este cunoscută atât pentru vinurile de calitate obținute din podgoriile ce o împrejmuiesc, cât și pentru numeroasele vestigii care fac obiectul de studiu al arheologilor. Zona reprezintă un vechi teritoriu de întrepătrundere a drumurilor comercianților care veneau în special din Orient pentru a face schimb de mărfuri cu negustorii nord-dunăreni. Multiple descoperiri arheologice și-au găsit ecoul în literatura de specialitate. Ruinele unei fortificații în punctul “La cetățuie”, de unde provin materiale romane, bizantine și slave, situat pe o înălțime care domina localitatea dinspre sud-vest, abundența monedelor romane și bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculițelul dinspre sud-sud-vest, bisericuța “Sf. Atanasie” care pare să provină dintr-o capelă bizantină, ca și cele treisprezece monede medievale, aparținând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă evidențiază o intensă și îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat necunoscut, ci într-o așezare cu caracter cvasi-urban.

Localitatea se afla la numai câțiva kilometri de Noviodunum, stațiune a flotei dunărene, devenită în perioada constantiniană pivotul apărării sectorului nord scitiic, unde era staționată praefectueripae legionis primae foviae, cohortis quintae pedaturae superioris și unitatea de auxiliari - milites primi Constantiani. Datorită pădurilor, zona a fost favorabilă în sec. IV pentru refugiul în cazul unor primejdii, care nu vor întârzia să apară o dată cu pătrunderea vizigoților și, în tot cuprinsul primei jumătăți a sec. V d.Hr., atacurile și raidurile hunice.

În locul numit “La Plăcintă”, cu numai câteva decenii în urmă, se afla o ridicătură de teren, protejată spre sud-sud-est de o viroagă pe unde apele ploilor, adunate de pe dealul “Piatra Roșie”, își făcuseră făgaș. Din spusele bătrânilor, locul prezenta aglomerări de piatră și cărămidă și chiar ziduri năruite de vreme. Extinderea satului în această zonă a schimbat configurația terenului. Sătenii au acoperit râpa, forțând apele ploilor să-și schimbe făgașul. Zidăria de piatră, aflată la suprafață, a fost refolosită la construirea noilor case, iar viiturile mari din ultimii ani au spălat terenul, scoțând la iveală în vara anului 1971, o porțiune din cupola unei cripte. Sătenii au spart pintenul trapezoidal din vârful cupolei și o mică porțiune din zidăria acestuia, deranjând o parte a mormântului din interior. În septembrie 1971 s-au făcut săpături la Niculițel, scoțând la iveală cripta a patru martiri. Deschiderea criptei s-a făcut in ziua de 29 septembrie 1971. Acest tip de bazilică cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei, găsindu-și analogii la Histria, Tomis, Noviodunum, Tropaeum, Aidin, în nordul Bulgariei, specific secolelor IV-VI.

Ruinele locuințelor din preajma bisericii treflate de pe dealul “Cetățuia” (sec. XI-XII) au fost identificate ca chilii. Tot aici s-a descoperit mormântul unui monah (scheletul avea sub cap o cărămidă). În apropierea localității se afla Mânăstirea Cocoș, ridicată de monahii Visarion, Gherontie și Isaia, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. E îndoielnic faptul ca aceștia au înființat mânăstirea pe un loc pustiu; cu siguranță aveau cunoștință de existența anterioară, pe aceste locuri a unor așezări monahale. Important e și faptul că Niculițelul s-a numit până acum circa 180 ani, Mânăstirea, iar în apropiere de dealul “Cetățuia” o depresiune poartă și astăzi numele “Valea Episcopiei”.

În cadrul descoperirilor de la Niculițel un loc aparte, ca importanță istorică și religioasă îl are cripta. Ea reprezintă cea mai veche construcție de acest gen construită până în prezent. În timpul cercetărilor arheologice intrarea a fost găsită blocată și tencuită. Sub prag a fost găsită o monedă, cu o cruce abia perceptibilă, care ar permite clasarea construcției bazilicii și a criptei, datând din timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450). În partea superioară a pereților din dreapta și din stânga intrării au fost incizate în tencuială două inscripții cu litere grecești. Arcadele pereților au fost vopsite cu doua benzi, una roșie, cu ocru, de 5 cm și alta albă, cu var de 6 cm grosime. Literele celor două inscripții au fost de asemenea vopsite cu roșu. Au înălțimea de 7–8 cm și 4,5–6 cm lățime. Fiecare inscripție are la început o cruce. Inscripția din stânga: † Martirii lui Hristos; inscripția din dreapta: Martirii Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos.

Crucea monogramată în forma existentă pe peretele criptei din bazilica niculițeană este întâlnită pe o serie de monumente creștine din perioada romano-bizantină. Scrierea este specifică secolelor IV-V. Alte obiecte descoperite în criptă au fost găsite în încăperea de la subsol. Este vorba de două vase de ofrandă: un castron negru-cenușiu, caracteristic secolului IV-V, cu urme de mortar, dovadă a depunerii sale în momentul construirii criptei și un vas globular, cărămiziu, cu fundul rotund specific ceramicii române târzii, din secolele V-VI.

Cei patru martiri - Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos - sunt amintiți de unele din martirologiile creștine că au pătimit pentru Hristos la Noviodunum (Isaceea) in Scythia Minor în ziua de 4 iunie.[2]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Niculițel

     Români (88,84%)

     Alte etnii (11,16%)




Componența confesională a comunei Niculițel

     Ortodocși (88,61%)

     Alte religii (0,21%)

     Necunoscută (11,18%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Niculițel se ridică la 3.774 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.297 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,84%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,61%), iar pentru 11,18% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Niculițel este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Florin Sechila[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal3     
Partidul Mișcarea Populară2     
Partidul PRO România2     
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților1     

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Martyrs of Niculitsel, oca.org
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]