Comisia Barroso

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Uniunea Europeană
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica și Guvernanța
Uniunii Europene

 v  d  m 

Comisia Barroso, formată din președintele José Durão Barroso și alți 24 de comisari (26 din 2007), a fost succesoarea Comisiei Prodi, pe care a înlocuit-o în ultimul trimestru al anului 2004.

Prevăzută inițial să înlocuiască comisia Prodi la 1 noiembrie 2004, opoziția puternică a Parlamentului European împotriva compoziției comisiei propuse de Barroso, l-a forțat pe aceasta să o retragă fără să o supună la vot la data stabilită.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Barroso a fost numit președinte și aprobat de Parlament în iulie 2004.[1]Cu toate acestea, Comisia propusă s-a întâlnit cu opoziția Parlamentului, în special în ceea ce privește Rocco Buttiglione și comentariile sale conservatoare, considerate incompatibile cu rolul său de comisar european pentru justiție, libertate și securitate. Opoziția a adus UE într-o criză minoră înainte ca Barroso să fie admis la Parlament și să-și remanieze echipa, înlăturând Buttiglione, iar Comisia sa a preluat mandatul la 22 noiembrie 2004.[2]Comisia a fost completată în 2007 cu doi membri ai Comisiei, la data aderării Bulgariei și României la UE.[3]

Comisia aprobată[modificare | modificare sursă]

Următoare listă de portofolii a fost trimisă de către președintele desemnat José Durão Barroso la Parlamentul European și aprobată pe 9 februarie 2010

Comisar Imagine Portfoliu Stat Partid Note
BarrosoJose Manuel Barroso José Manuel Barroso MEDEF 2.jpg Președinte Portugalia Portugalia Popular
Național: PSD
AshtonCatherine Ashton Baroness Ashton headshot.jpg Înalt ReprezentantPrim-Vicepreședinte;
Afaceri Externe și Politica de Securitate
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Marea Britanie Socialist
Național: Laburist
RedingViviane Reding Viviane Reding.jpg Justiție, Drepturi Fundamentale și CetățenieVice-președinte;
Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățenie
Luxemburg Luxembourg Popular
Național: CSV
AlmuniaJoaquin Almunia Joaquin Almunia Mercosul.jpg CompetițieVice-Președinte;
Competiție
Spania Spania Socialist
Național: PSOE
KallasSiim Kallas Kallas Siim.IMG 3350.JPG TransportVice-Președinte;
Transport
Estonia Estonia Liberal
Național: PER
KroesNeelie Kroes Neelie kroes.jpg Agenda DigitalaVice-Presedinte;
Agenda Digitală
Țările de Jos Olanda Liberal
Național: VVD
TajaniAntonio Tajani Flickr - europeanpeoplesparty - EPP Summit 23 March 2006 (40).jpg Industrie și AntreprenoriatVice-Președinte;
Industrie și Antreprenoriat
Italia Italia Popular
Național: PDL (Italia)
SefčovičMaroš Šefčovič Maroš Šefčovič.jpg Relații Inter-Instituționale și AdministrațieVice-Președinte;
Relații Inter-Instituționale și Administrație
Slovacia Slovacia Socialist
Național: Smer
RehnOlli Rehn Olli Rehn by Moritz Kosinsky 2.jpg Afaceri Economice și MonetareVice-Președinte;
Afaceri Economice și Monetare.
Finlanda Finlanda Liberal
Național: Keskusta
A fost făcut Vice Președinte și a obținut noi responsabilită față de euro, în 2011.[4]
PotočnikJanez Potočnik Janez Potocnik - World Economic Forum on Europe 2010.jpg Mediu Slovenia Slovenia Liberal
Național: LDS
PiebalgsAndris Piebalgs Andris Piebalgs on March 31, 2010.jpg Dezvoltare Letonia Letonia Popular
BarnierMichel Barnier Barnier, Michel-9568.jpg Piața Internă și Servicii Franța Franța Popular
Național: UMP
VassiliouAndroulla Vassiliou Androulla Vassiliou2.jpg Educație, Cultură, Multilingvism și Tineret Cipru Cipru Liberal
Național: EDI
SemetaAlgirdas Semeta Flag of Europe.svg Taxare și Uniunea Vamală, Audit și Anti-Fraudă Lituania Lituania Popular
GuchtKarel De Gucht Karel-de-gucht.jpg Comerț Belgia Belgia Liberal
Național: VLD
DalliJohn Dalli John Dalli 2011.jpg Politica de Sănătate și Consum Malta Malta Popular
Național: PN
Geoghegan-QuinnMáire Geoghegan-Quinn Máire Geoghegan-Quinn International Year of Chemistry.jpg Cercetare, Inovare și Știință Republica Irlanda Irlanda Liberal
Național: FF
LewandowskiJanusz Lewandowski Programe Financiare și Buget Polonia Polonia Popular
Național: PO
DamanakiMaria Damanaki Maria Damanaki.jpg Afaceri Maritime și Pescuit Grecia Grecia Socialist
Național: ΠΑΣΟΚ
GeorgievaKristalina Georgieva Kristalina Georgieva (1).jpg Cooperare Internațională, Ajutoare Umanitare și Situații de Criză]] Bulgaria Bulgaria Popular
Național: propus de ГЕРБ
OettingerGünther Oettinger Guenther h oettinger 2007.jpg Energie Germania Germania Popular
Național: CDU
HahnJohannes Hahn JohannesHahnPortrait.jpg Politică Regională Austria Austria Popular
Național: ÖVP
HedegaardConnie Hedegaard Connie Hedegaard at COP15.jpg Acțiune pentru climat Danemarca Danemarca Popular
Național: KFP
FüleStefan Fule Stefan Fule by R. D. Ward.jpg Extindere și Politica Europeană de Vecinătate Cehia Republica Cehă Socialist
Național: ČSSD
AndorLaszlo Andor Andor, László-9469.jpg Ocuparea forței de muncă, Afaceri Sociale și Incluziune Ungaria Ungaria Socialist
Național: MSZP
MalmströmCecilia Malmstrom Cecilia Malmström 2.jpg Afaceri Interne Suedia Suedia Liberal
Național: FP
CioloșDacian Cioloș EPP Congress 2187 (8096672652) (cropped).jpg Agricultură și Dezvoltare Rurală România România Popular [5]
Național: propus de PD-L

Comisia propusă inițial[modificare | modificare sursă]

Prima listă de portofolii a fost anunțată de președintele desemnat, José Durão Barroso, la 12 august, dar nu a fost aprobată de Parlamentul European. Diferența între prima compoziție propusă și cea finală este următoarea:

  • Rocco Buttiglione (Italia) deținea poziția de Vice-Președinte și Comisar însărcinat cu probleme de Justiție, Libertate și Securitate, în locul lui Franco Frattini
  • Ingrida Udre era comisarul Letoniei în locul lui Andris Piebalgs, și ea era responsabilă pentru Impozite și Uniunea Vamală, portofoliu care în compoziția finala i-a fost atribuit lui László Kovács.
  • László Kovács era Comisarul însărcinat cu Energia.

Audierile dinantea votului în Parlamentul European, a pus la îndoială potrivirea anumitor candidați; comitetele parlamentare au protestat contra viziunilor lui Rocco Buttiglione asupra homosexualității și femeii, însă acestea au considerat a fi o greșeală și alegerea

  • lui László Kovács pentru competență profesională insuficientă în domeniul energiei,
  • Neelie Kroes pentru înțelegrea insuficientă a anumitor subiecte specifice și mai ales pentru conflict de interese
  • Mariann Fischer-Boel pentru determinare insuficientă în apărarea intereselor fermierilor, și refuzul de a intra într-un dialog cu Parlamentul,
  • și a menționat și că Ingrida Udre s-a confruntat cu declarații asupra unor iregularități în fondurile partidului său politic

De sus, cea mai mare problemă au reprezentat-o viziunile lui Rocco Buttiglione. Deși a avut sprijinul EPP-ED (cel mai mare grup din Parlamentul European), socialiștii și liberalii au refuzat să voteze pentru Comisia care îl păstra pe Buttiglione în postul respectiv.

Respingerea de către Parlamentul European părând extrem de probabil, la 27 octombrie 2004, José Durão Barroso și-a retras propunerea pentru noua Comisie. Mai târziu, guvernul Italiei a anunțat retragerea lui Buttiglione din postul de comisar desemnat, numindu-l pe Franco Frattini în locul său. La cererea lui Barroso, guvernul leton a retras-o pe Ingrida Udre, numindu-l pe Andris Piebalgs în locul ei. Andris Piebalgs a ocupat înainte postul de "șef de cabinet" de către Sandra Kalniete, membrul leton al Comisiei Prodi. Nu în ultimul rând László Kovács a fost reprofilat către portofoliul Impozite și Uniunea Vamală.

Politizarea[modificare | modificare sursă]

În timpul mandatului lui Barroso, Comisia a înregistrat o creștere generală a politizării membrilor săi. Deși membrii ar trebui să rămână mai presus de politica națională, membrii au fost implicați în alegeri naționale sau candidați naționali susținători. De exemplu, comisarul Michel a participat la alegerile legislative în Belgia, 2007[6], în timp ce comisarul Kroes a sprijinit-o pe Angela Merkel în alegerile legislative în Germania, 2005, iar vicepreședintele Wallström la susținut pe Ségolène Royal în alegerile din Franța din 2007.[7]

Michel a susținut că politizarea acestui tip face parte din reconectarea Uniunii cu cetățenii săi, iar Wallström a susținut-o că UE trebuie să devină mai politică și controversată ca fiind un rol vital în comunicarea Comisiei[8]. Wallström a prezentat planurile de a acorda o mai mare importanță partidelor politice europene înainte de alegerile din 2009 și le-a oferit părților posibilitatea de a candida cu președinții Comisiei. Au existat speculații că, în acest scenariu, dacă ar fi câștigat sprijin, Barroso ar putea candida în calitate de candidat al Partidului Popular din 2009.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „MEPs confirm new Brussels chief”. BBC News. . Accesat în . 
  2. ^ Bowley, Graham (). „MEPs approve revamped Commission”. BBC News. Accesat în . 
  3. ^ „Bulgarian, Romanian EU commissioners approved”. Reuters. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  4. ^ José Manuel Durão Barroso President of the European Commission Speech by President Barroso: Briefing on the conclusions of the European Council of 23 and 26 October 2011 European Parliament Strasbourg, 27 October 2011, Comisia Europeană
  5. ^ EPP/Commissioners
  6. ^ „EU development commissioner to take unpaid leave”. EU Observer. . Accesat în . 
  7. ^ „EU commissioner backs Royal in French election”. EU Observer. . Accesat în . 
  8. ^ „Brussels struggles with communication policy”. EU Observer. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ „European politics to get more political”. EU Observer. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Precedat(ă) de:
Comisia Prodi
Comisia Europeană Succedat(ă) de:
Comisia Juncker