Colți, Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Colți)
Salt la: Navigare, căutare
Colți
—  Sat  —
Muzeul chihlimbarului de la Colți
Muzeul chihlimbarului de la Colți
Colți se află în România
Colți
Colți
Colți (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°22′39″N 26°23′26″E / 45.37750°N 26.39056°E / 45.37750; 26.3905645°22′39″N 26°23′26″E / 45.37750°N 26.39056°E / 45.37750; 26.39056

Țară Flag of Romania.svg România
Regiune de dezvoltare Regiunea de dezvoltare Sud-Est
Județ Actual Buzau county CoA.png Buzău
Comună Colți

SIRUTA 46448

Altitudine 448 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 529 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 127195

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Colți este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România.

Accesul se face din DN10 Buzău-Brașov, până în localitatea Pătârlagele, apoi pe DJ Valea Sibiciului-Colți, încă 13 km.

Exploatarea chihlimbarului[modificare | modificare sursă]

Prima mină de chihlimbar a fost deschisă în zonă în anul 1927 de Dr. Dumitru Grigorescu.

În perioada de înflorire a extragerii chihlimbarului, în Colți au existat opt mine care, însă, au fost închise rând pe rând. Unele dintre ele au fost detonate și astupate iar altele au rămas deschise.[1] Ultima a fost închisă în 1948.

Colți este singura localitate din România unde ambra, rășina fosilizată, se găsește în albiile pâraielor.[2]

Colecția muzeală Colți[modificare | modificare sursă]

În anul 1973, în sat a fost inaugurată „Colecția muzeală Colți” ca secție a Muzeului Județean Buzău.[3]

Colecția, cunoscută și sub denumirea improprie de Muzeul Chihlimbarului din Colți, singura de acest fel din România, este compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut și prelucrat, unelte folosite la extragerea și prelucrarea chihlimbarului, precum și acte referitoare la exploatarea minieră.[4] Cele mai importante piese din colecție sunt unele bucăți de chihlimbar de peste 1,5 kg, precum și un cercel în care se află o furnică.[4]
Mai sunt expuse și o colecție de icoane și o colecție etnografică.
Casa în care este expusă colecția a fost construită în stil popular, între 1973 - 1974 și renovată în 1981 și 1983.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]