Cobîlea, Șoldănești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cobîlnea)
Jump to navigation Jump to search
Cobîlea
—  Sat  —
Panorama localității
Panorama localității
Cobîlea se află în Moldova
Cobîlea
Cobîlea
Cobîlea (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°52′0″N 28°40′0″E47°52′0″N 28°40′0″E

Țară Republica Moldova
RaionȘoldănești

Guvernare
 - PrimarAngela Ababei (PDM[1], 2015)

Altitudine199 m.d.m.

Populație (2014)
 - Total2.276 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-7214
Prefix telefonic(0-272) 51
Plăcuțele autoSD

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Cobîlea[2] (cunoscut și ca Cobîlnea) este o localitate [3] din raionul Șoldănești, Republica Moldova.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române - CÓBILĂ, cobile, are mai multe sensuri și anume: s. f. 1. Suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum. 2. Scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile - Sl. kobyla "iapă". Istoricii însă au diferite teorii referitoare la originea numelui "Cobîlea". Conform uneia dintre ele "cobila" semnifica o formațiune statală, adică cei ce s-au așezat în acele locuri cunoșteau despre existența unei formațiuni statale cu capitala în acel loc, s-au că au vrut ca numele localității lor să simbolizeze o fomațiune. O a altă ipoteză este bazată pe o legendă, conform căreia un țăran ce avea un instrument de reparat roțile la căruțe "cobilă", după ce a văzut niște locuri pitorești din valea unui pârăiaș, s-a oprit cu traiul acolo. Oamenii trecând pe acolo, reparau după necesitate la el roțile. Astfel, cu timpul deveni o obișnuință de a face un popas la omul cu "Cobila", unde erau întâmpinați cu vorbe bune. Mai târziu, ținând cont de faptul că locul era situat pe un drum comercial, în acea zonă se mai așezaseră și alți oameni care pregăteau mese pentru trecători, case de odihnă, cai de schimb, etc.

Repere istorice[modificare | modificare sursă]

Satul Cobîlea este atestat documentar la 18 februarie 1456, când voievodul Petru Aron l-a dăruit lui Ioil protopop al Iașilor și fiului său Giurgiu grămătic. Apoi satul a ajuns în stăpânirea Fetcăi Spineanu, care l-a vândut la 15 aprilie 1482 rudei sale, Cozma ușar. În 1529 Petru Rareș dăruia acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. În a doua jumătate a secolului satul este stăpânit de Ion Moghilă logofăt, iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 – 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită).

Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic – 1680; Apostol Catargi postelnic – 1710; Pătrașco Catargi pitar – 1750; Ion Catargi stolnic – 1770; Petrache Catargi paharnic – 1800; GH. Catargi – 1860; Ion Catargi – 1896.

În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de 750-850 de ani, formează un ansamblu de obiecte cultural-geografice de interes internațional.

Geografie[modificare | modificare sursă]

[1]

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Satul se află la nord-estul Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în centrul a patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca.

Apele, flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vâlcele adânci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este despărțit de un râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea există și câteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul este principala bogăție naturală a satului. Aici există o gamă largă de soluri, dominante fiind cernoziomurile (ocupă mai mult de 75% din suprafață).

Flora este prezentată de circa 5000 specii, dintre care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. Răspândirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă.

Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări și reptile. Pe câmpuri poți întâlni rozătoare. Fauna acvatică este reprezentată prin specii de crap, plătica, altele. Pe teritoriul satului se găsesc și resurse naturale.

Clima[modificare | modificare sursă]

Climă este temperat-continentală influențată de masele de aer atlantice dinspre Vest, mediteraneene dinspre Sud-Vest și continental-excesive dinspre Nord-Est. Temperaturile medii sunt cuprinse între -25 °C în ianuarie și +31 °C în iulie. Perioadele calde durează circa 193 zile. În ultimii ani temperaturile medii anuale sunt în creștere. Precipitațiile anuale variază în intensitate în mediu de la 711 mm până la 600 mm.

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

  • Arhimandrit Hrizostom (cunoscut ca părintele Ioan Sochircă).
  • Nicolae Catargiu, Olga Catargiu, care a dăruit Academiei de Știință Române un important lot de documete istorice și ale vestigii seculare.
  • Alexei Pavel Cemârtan, (a.1996) Șef al Visteriei de Stat-Depozitar central de metale prețioase și pietre scumpe a Republicii Moldova; Consilier de Stat al Republicii Moldova grad I, clasa I; Cavaler al ordinului "Gloria Muncii" ș.a.
  • Arhip Cibotaru, poet, prozator, dramaturg. Cavaler al ordinelor de stat "Gloria Muncii", "Ordinul Republicii".
  • Simion Cibotaru, critic și istoric literar, autor a peste 300 lucrări științifice, academician al Academiei de Știință din Republica Moldova, (a. 1977-1984) Secretar al Uniunii Scriitorilor din RSSM, (a. 1978-1984) redactor-șef al revistei "Limba și Literatura Moldovenească".
  • Nina Gusca (anterior Odobescu), colaborator științific principal la Institutul de Fiziologie al Academiei de Știință din Republica Moldova, autor a peste 100 lucrări științifice și monografii referitoare la formațiunile subcorticale ale encefalului în reglarea stării funcționale a tractului gastrointestinal.
  • Tamara Lisnic-Ciobanu, profesor Universitatea de Stat din Moldova, întemeietorul primului liceu româno-german din Moldova și Centrului Științific și Metodico-Didactic de Studiere a limbii germane din Moldova.
  • Tatiana Lisnic, soprană. A colaborat cu numeroase teatre lirice ale lumii: Scala din Milano, Teatrul din Florența, Opera din Bruxelles, Opera din Strasbourg, Operele din Berlin, Hamburg, Frankfurt, Opera din Zürich, Palatul Cultural Sf. Sofia din Valencia și Opera Bastille din Paris.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Lista primarilor aleși în cadrul Alegerilor Locale Generale din 14 iunie 2015”. Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. . Accesat în . 
  2. ^ Legea № 764 din 27.12.2001
  3. ^ http://www.natura2000oltenita-chiciu.ro/wp-content/uploads/2019/05/Moldova-Pitoreasca-Picturesque-Moldavia-pdf-Vladimir-Toncea.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cobîlea, izvoare de lumină, autor - Valerian Ciobanu, Ed. Iulian, 2006, Chișinău.

Legături externe[modificare | modificare sursă]