Morchella crassipes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ciuciulete gras)

Morchella crassipes
Ciuciulete gras
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Morchellaceae
Gen: Morchella
Specie: M. crassipes
Nume binomial
Morchella crassipes
Morchella crassipes (Vent.) Pers. (1801)
Sinonime
  • Phallus crassipes Vent. (1797)
  • Morchella crispa Krombh. (1831)
  • Phalloboletus crassipes O.Kuntze (1891)
  • Mitrophora hybrida var. crassipes (Vent.) Boud. (1897)

Morchella crassipes (Étienne Pierre Ventenat, 1797 ex Christian Hendrik Persoon, 1801)[1] din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae și de genul Morchella este o ciupercă comestibilă de tip Ascomycota. Această specie destul de rară este denumită în popor ciuciulete gras,[2] fiind în mod predominant locuitoare de sol saprofit. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja de la începutul lui aprilie până în mai (iunie), crescând solitar sau în grupuri mici prin zăvoaie, de asemenea în parcuri, grădini, poieni, la margini de pădure, și pe mulci.[3][4]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: M. crassipes
  • Corpul fructifer: este foarte mare și gras cu o înălțime de 5-12 (16) cm și un diametru de 4-7 (9) cm, de formă conică sau rotunjită, cu suprafața zbârcită, subîmpărțit de riduri mai deschise, neregulate și ondulate, creând alveole mari și adânci. Culoarea variază între gri-gălbui, gri-verzui peste ocru-brun până la brun închis. Pălăria este pe jumătate fuzionată cu piciorul.
  • Piciorul: are o lungime de 10-13 (15) cm, o grosime de 6-7 cm și o suprafață netedă cu un colorit pal-roșiatic sau alb cu un aspect cleios-făinos. El este gol pe interior.
  • Carnea: este albicioasă, ceroasă și destul de fragilă, având un miros slab și plăcut de ciuperci precum un gust aromatic, savuros. S-au găsit deja exemplare cu o înălțime totală de peste 20 cm.
  • Caracteristici microscopice: are spori gălbui elipsoidal-fusiformi, netezi, hialini și au o mărime de 25-27 x 12-14 microni. Pulberea lor este albicioasă până crem.[3][4]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Morchella crassipes poate fi confundată ușor în primul rând cu alte specii comestibile de genul Morchella, ca de exemplu cu Morchella costata,[5] Morchella deliciosa,[6] Morchella elata,[7] Morchella eximia, [8] Morchella punctipes,[9] Morchella rotunda,[10] Morchella semilibera,[11] Morchella spongiola,[12] Morchella vulgaris,[13] în tinerețe și cu Morchella esculenta,[14] respectiv Verpa bohemica[15] sau Verpa conica.[16]. Confuzii cu Gyromitra fastigiata,[17]Gyromitra gigas[18] și Gyromitra infula (comestibilă)[19] sunt de asemenea posibile.

Buretele poate fi confundat cu Phallus impudicus (buretele pucios) atunci când acesta și-a pierdut gleba.

Ciuperci asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Cotlet vițel, sos de zbârciogi, tăiței

Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul semiliber nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este greu de digerat.[20]

Ciuciuletele gras este de calitate gastronomică foarte bună, asemănător zbârciogului galben. El poate fi pregătit ca ciulama,[21], alături de legume sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel).[22] Se potrivește de asemenea la o mâncare de creier (porc, vițel) ori cu raci, scoici, melci[23] sau în foietaj cu șuncă, respectiv într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei”, cu carne de vițel sau pui). Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel[24] sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate.[25]

Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 538-539, ISBN 3-405-12124-8
  4. ^ a b Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. și tab. 1164
  5. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 648-649, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1157, 1158
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7
  8. ^ Émile Boudier: „Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif”, vol. II, Editura Librairie des Sciences Naturelles”, Paris 1910, p. 108, tab. 208
  9. ^ Morchella punctipes
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 616-617, ISBN 3-405-12116-7
  11. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 660-661, ISBN 978-3-440-14530-2
  12. ^ Meinhard Michael Moser: „Über das Massenauftreten von Formen der Gattung Morchella auf Waldbrandflächen”, în: „Sydowia”, vol. 3, Editura Ferdinand Berger & Söhne G.m.b.H., Horn, Austria 1949, p. 188
  13. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 656-657, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 658-659, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 660-661, ISBN 978-3-440-14530-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 660-661, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 234-236, ISBN 3-426-00312-0
  20. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1
  21. ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 96, ISBN 978-973-50-3475-7
  22. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubereiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 176-177, ISBN 3-8001-3656-2
  23. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 121-122
  24. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 53-57, ISBN 3-453-40334-7
  25. ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 93

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]