Ciclu de eroziune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
W. M. Davis, creatorul acestui concept

În geomorfologie, ciclul geografic sau ciclul de eroziune este un model idealizat, prin care geograful William Morris Davis a încercat să explice formarea peisajelor geografice.

Conform teoriei acestuia, relieful trece printr-o succesiune de cicluri de eroziune, fiecare ciclu cuprinzând trei stadii: tinerețe, maturitate și bătrânețe. În stadiul de tinerețe, datorită ridicărilor tectonice, eroziunea este foarte activă; se formează relieful muntos, puternic fragmentat. Ulterior, sub acțiunea agenților externi, relieful devine tot mai domol, ajungându-se până în stadiul de peneplenă. Printr-o nouă mișcare tectonică, eroziunea e reactivată și începe un alt ciclu.

Teoria evolutivă a lui Davis a jucat un rol important în dezvoltarea geomorfologiei, însă aceasta prezintă o serie de deficiențe, mai ales pentru că prezintă dezvoltarea reliefului în cicluri închise și izolează acțiunea factorilor endogeni de a celor exogeni. Mai mult, noțiunile de tinerețe, maturitate și bătrânețe au doar o valoare relativă, neputând să caracterizeze vârsta reală a reliefului.

Cel mai cunoscut critic al acestei teorii este Richard Chorley.


Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.