Chris Simion
| Chris Simion-Mercurian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (46 de ani)  București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitoare regizoare de teatru actriță de teatru[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (licență[*] în Teatrologie și artele spectacolului, ) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Chris Simion (n. , București, România) este o scriitoare și regizoare de teatru română.
A absolvit UNATC, secția teatrologie, în 2000 și secția regie teatru în 2005.
Biografie[modificare | modificare sursă]
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În 2008 inițiază proiectul Festivalul de teatru independent Undercloud(d)[1] din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare”.
În 2017 a inițiat proiectul Grivița53 - „Primul teatru construit împreună”, care își propune construirea primului teatru privat din România după 1946.[2] Realizarea teatrului urmează să fie făcută prin intermediul unei strângeri de fonduri la nivel național, proiectul arhitectural fiind premiat în anul 2017, în cadrul galei Lafarge Holcim Awards.[3]
Regie[modificare | modificare sursă]
- Copilul divin după Pascal Bruckner (1999)
- Scaunele după Eugen Ionescu (2004)
- Dragostea durează 3 ani după Frédéric Beigbeder (2006)
- Și caii se împușcă, nu-i așa? după Horace McCoy (2007)
- Omul pescăruș după Pescărușul Jonathan Livingstone de Richard Bach (2009)
- 7 blesteme (2010)
- Maitreyi după Mircea Eliade (2011)
- Oscar și Tanti Roz după Eric Emmanuel Schmitt (2010)
- Hoții de frumusețe după Pascal Bruckner (2013)
- Mecanica inimii după Mathias Malzieu (2013)
- Hell după Lolita Pille (2014)
- Studii despre iubire (Estudios sobre el amor) după Ortega y Gasset (2014).
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Disperarea de a fi (1996);
- De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997);
- Spovedania unui condamnat (1998/2000);
- În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine (2002);
- Ce ne spunem când nu ne vorbim (Editura Trei, 2010);
Prima carte scrisă, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, a fost publicată în 1994, autoarea fiind numită de George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă și neagră”. La 17 ani a fost publicată cartea Dogmatica fericirii, iar în prefața cărții Florian Pittiș a scris: „Citindu-ți cartea am tras și eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă ești pregătit să suferi, iubește! Chris Simion… nu ești cumva o reîncarnare a mea?”.[4]
Premii[modificare | modificare sursă]
literare
- 2002 – „Premiul debut în proză” acordat de Ministerul Culturii și Cultelor
teatrale
- 2000 – Spectacolul „Călător în noapte” premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo
- 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol” pentru „Scaunele” acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India, în opt orașe
- 2006 – „Premiul de Excelență” în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell
altele
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Chris Simion-Mercurian Arhivat în , la Wayback Machine. la Theatrum Arhivat în , la Wayback Machine.
Interviuri
- Despre iubire, repere, vise, proiecte și succes cu Chris Simion – Mercurian, Afaceri de Succes, 2016
- Chris Simion Mercurian – despre responsabilitatea unui artist față de munca lui și față de societate, dar și a societății față de el , Bazavan, 2018
- „Nu mai am nevoie să demonstrez nimic nimănui. Am doar bucurie.”, Cristina Stanciulescu, 2019
- „Cancerul te desființează din toate punctele de vedere, o iei de la zero. La mine a fost o revelație, m-am îndrăgostit de mine“, Adevărul, 2019