Chilie (lăcaș)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Isus din Nazaret · Fecioara Maria  · Paul din Tars  · Istoria creștinismului  · Genealogie

Biblia  · Noul Testament  · Personaje biblice

Biserici creștine  · Bisericile ortodoxe  · Biserica Catolică  · Diferențe teologice ortodoxo-catolice  · Protestantism


Mărturisiri de credință (crezuri) Simbolul apostolic  · Simbolul niceno-constantinopolitan · Simbolul atanasian  · Sfânta Treime

Simboluri Cruce  · Monograma lui Isus Hristos  · Peștele  · Păstorul  · Pomul vieții


Ritualuri creștine  · Botezul  · Euharistia  · Spovedania


Arta creștină


Sfinții  · Apostoli  · Calendarul sfinților
 Acest infocasetă: vizualizare  discuție  modificare 

Pentru alte utilizări ale termenului Chilie, vezi Chilia (dezambiguizare).

Chilie (greacă kellion, slovenă kelija) reprezintă o mică încăpere – uzual aflată aflată în arealul unei mănăstiri și, care servește drept locuință unui călugăr sau o călugăriță[1] și, de loc al relației lor tainice cu Dumnezeu înafara programului vieții de obște.[necesită citare] Prin extensie termenul se poate referi în mod familiar la orice cameră mică de locuit, cu sensul de cămăruță.[1]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Inițial (monahismul anahoretic) chiliile – simplu construite, săpate în piatră sau amenajate în peșteri, erau cât mai simple și mai izolate, pentru a nu fi distrasă atenția călugărilor de la cele sfinte. În centrele monastice din Egiptul Inferior (Nitria și Kellia - secolul al IV-lea) distanța dintre chilii era măcar aceea care permitea ca rugăciunile și cântările spuse cu voce tare să nu se audă de la una la alta. În lavrele din Palestina (sec. IV), deși – în funcție de specificul deșertului local chiliile puteau fi apropiate una de alta, ele își conservau totuși caracterul individual în ansamblul lavrei respective.[necesită citare]

Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor.[necesită citare]

Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dicționarul explicativ al limbii române – ediția a II-a revăzută și adăugită, Institutul de Lingvistică Iorgu IordanAcademia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Legături externe[modificare | modificare sursă]