Childéric al II-lea
| Childéric al II-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 655 d.Hr.[1]  |
| Decedat | 675 d.Hr. (19 ani)[2][3][4][5] Chelles, Francia[1] |
| Înmormântat | abația Saint-Germain-des-Prés[*] |
| Părinți | Clovis al II-lea Balthild[*][1] |
| Frați și surori | Theuderic al III-lea[6] Chlothar al III-lea[7] |
| Căsătorit cu | Bilichild[*][8] |
| Copii | Dagobert[*][9] Chilperic II[*][9] |
| Ocupație | monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege al francilor (–)[10] |
| Familie nobiliară | Dinastia Merovingiană |
| Rege al francilor | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Childebert the Adopted[*] |
| Succesor | nimeni |
| Rege al francilor | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Theuderic al III-lea |
| Succesor | Clovis III[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Childéric al II-lea (n. 655 d.Hr. – d. 675 d.Hr., Chelles, Francia) a fost rege al francilor din Austrasia din 662 până în 673, apoi rege al tuturor francilor din 673 până în 675.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut în jurul anului 655, a fost fiul cel mai mic al regelui Clovis al II-lea și al reginei Bathilde. A urcat pe tronul Austrasiei la vârsta de 8 ani. Regența puterii este exercitată de consilierul său, Majordomul Palatului Wulfoald.
În 673, după detronarea fratelui său, Theuderic al III-lea, Childéric a unificat regatele francilor, Neustria și Austrasia, sub sceptrul său. Acesta și-a plasat fratele în mănăstirea Saint-Denis pentru a-l proteja de cei care l-au răsturnat. L-a ales pe episcopul Léger din Autun ca sfetnic spiritual.
În 674, episcopul a dezaprobat căsătoria regelui cu verișoara sa, Bilichilde, și l-a criticat aspru pe rege. Furios, Childéric l-a închis pe Léger în mănăstirea Luxeuil. Cu un caracter generos și impulsiv, regele nu s-a bucurat de unanimitate printre marii nobili.
În 675, Neustria organizează o conspirație pentru a-l asasina pe rege. Șeful complotului se numește Bodilon, un nobil franc pe care regele ordonase să fie bătut la un stâlp. Împreună cu prietenii săi Ingobert și Amalbert, Bodilon profită de faptul că regele vânează pentru a-l ucide pe acesta și pe soția sa, regina Bilichilde, care era însărcinată[11]. Aflând acest lucru, consilierii regelui - conduși de Wulfoald - fug în Austrasia. Regele Childéric avea doar 20 de ani și nu lasă niciun moștenitor. Fratele său, Theuderic al III-lea, îi succede.
Mormântul lui Childeric al II-lea
[modificare | modificare sursă]În secolul al XVII-lea, în Abația Saint-Germain-des-Prés, statui culcate de stil gotic marcau locul mormintelor lui Childebert I, Ultrogothe, Chilperic I, Frédégonde, Clotaire al II-lea, Bertrude, Childéric II, Bilichilde și a fiului lor[12]. În anii 1645 și 1646, lucrările din biserică au dus la refacerea pardoselii și la descoperirea de noi morminte. Noi lucrări în 1656, în timpul amenajării băncilor, au dus la mutarea statuilor și a sarcofagelor. În 1656, s-a constatat că unele morminte fuseseră jefuite, dintre care unele fuseseră văzute intacte în 1645. Atunci i s-a atribuit regelui Childéric II un sarcofag cu o bogată mobilă funerară masculină, deoarece curățarea mormântului a permis descoperirea unei inscripții gravate cu CHILDR REX în dreptul capului[13].
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 131–132. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Childéric al II-lea” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Childerich (Childerich II.)” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ Leo van de Pas (). „Childeric II” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
- ↑ „Childericus II Francorum Rex” (în latină). Documenta Catholica Omnia[*]. Wikidata Q11813426.
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 113–118. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 112–113. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 106 et 131. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- 1 2 Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. p. 132. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Levillain, Léon (). „Encore la succession d'Austrasie au VIIe siècle”. Bibliothèque de l'École des chartes (în franceză). 106 (2): 296–306. Accesat în .
- ↑ Riché, Pierre; Périn, Patrick (). Dictionnaire des Francs - les Mérovingiens et les Carolingiens (în franceză). Paris: Bartillat, impr. p. 156. ISBN 978-2-84100-514-7.
- ↑ Riché, Pierre; Périn, Patrick (). Dictionnaire des Francs - les Mérovingiens et les Carolingiens (în franceză). Paris: Bartillat, impr. p. 159. ISBN 978-2-84100-514-7.
