Cherit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cherit
Date geografice
EmisarRâul Iordan[1]  Modificați la Wikidata
Date generale
Țări traversateIsrael  Modificați la Wikidata
Corbii îl hrănesc pe proorocul Ilie lângă pârâul Cherit, ilustrație din Die Bibel din Bildern

Cherit, Kerith (în ebraică: נַחַל כְּרִית Naḥal Kərīṯ) sau uneori Chorath (/ˈkɔrɑːθ/; provenit din textul tradus în greacă veche Χειμάῤῥους Χοῤῥάθ, transliterat: cheimárrhous Chorrháth al Septuagintei) este numele unui ued (wadi) sau a unui pârâu cu existență intermitentă[2] menționat în Biblia ebraică.[3][4][5][6][7][8][9][10] Proorocul Ilie s-a ascuns pe malurile pârâului Cherit și a fost hrănit acolo de corbi la începutul perioadei de secetă de trei ani pe care o anunțase regelui Ahab (Cartea a treia a Regilor 17:3).

Etimologie și toponimie[modificare | modificare sursă]

Cherit este o formă ortografică uzuală a numelui ebraic כְּרִית "Kərīṯ", care provine din rădăcina ebraică כרת (kh*r*t) ce are sensul a tăia sau a despica.[11][12] Numele înseamnă, de asemenea, a grava sau a ciopli, tăietură, despicătură, defileu sau valea unui torent.

Chorath este numele folosit în traducerea greacă din secolul al III-lea î.e.n. a Torei sau Pentateuhului, cunoscută sub numele de Septuaginta.

Cherit este menționat ca nahal în limba ebraică (נחל, naḥal), adică un curs de apă sezonier descris adesea într-un context MENA ca wadi, cuvânt derivat din termenul arab وادي (wādī).

Identificare[modificare | modificare sursă]

Wadi al-Yabis[modificare | modificare sursă]

El este identificat de obicei cu Wadi al-Yabis, un pârâu din vestul Iordaniei, care se varsă în râul Iordan într-un loc aflat vizavi de orașul Beit Șe'an și puțin mai la sud de acesta.[13] Călătorii au descris această zonă ca fiind una dintre cele mai sălbatice râpe din Cornul abundenței, care, prin particularitățile sale geografice, a oferit un loc de refugiu persoanelor persecutate. În timpul verii, pârâul seacă într-o mare măsură.[14] Zona acestui pârâu adăpostește o serie de animale sălbatice, inclusiv gazele, hiracși și egrete, iar pe malurile apei cresc măslini.[15]

Conform Tratatului de pace încheiat în 1994 între Israel și Iordania, Israelul își păstrează dreptul de a folosi apele râului Iordan între Yarmouk și Wadi al-Yabis.[16][17]

Wadi Kelt[modificare | modificare sursă]

Alternativ, pârâul Cherit a fost identificat de unii cu Wadi Kelt, în a cărui vale a fost construită Mănăstirea Sf. Gheorghe.[18] Dacă versetul 3 Regi 17:3 este tradus „Wadi Cherit, care este la est de Iordan”, această identificare ar fi în contradicție cu Biblia, deoarece Wadi Kelt se află la vest de Iordan. Versiunea regelui Iacob a Bibliei afirmă că Ilie trebuia „să se îndrepte spre răsărit” (din Samaria); prin urmare, pârâul ar putea fi oriunde la est de Samaria (acum Sebastia, Cisiordania), de ambele părți ale râului Iordan.[19] Unele traduceri (adică Biblia evreiască ortodoxă: Melachim Alef 17:3) permit o astfel de interpretare, afirmând că Cherit este doar „aproape de Yarden” (Yarden fiind numele ebraic al râului Iordan).

Wadi din Phasaelis[modificare | modificare sursă]

Geograful venețian Marino Sanuto cel Bătrân a afirmat în anul 1321 că pârâul curgea prin satul antic Phasaelis, care a fost numit după prințul Phasael, fratele regelui Irod.[20] Această identificare ar contrazice din nou traducerea mai obișnuită din 3 Regi 17:3 (vezi mai sus: Wadi Kelt), deoarece Phasaelis a fost identificat ca un loc aflat la vest și nu la est de Iordan.

Alte utilizări ale numelui[modificare | modificare sursă]

Forma Chorath este, de asemenea, un nume de familie al evreilor orientali (mizrahi), tipic mai ales evreilor de origine yemenită. Ei descind din tribul arab Bnei Chorath, care este de origine qahtanită și a fost odată unul dintre cele mai importante triburi din orașul Najran.[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b 3,1 Kings 17[*][[1 Kings 17 (1 Kings, chapter 17)|​]] 
  2. ^ Frederick Fyvie Bruce, The Gospel of John: Introduction, Exposition, Notes, p. 339. Eerdmans, 3rd edition (1994)
  3. ^ „A dictionary of the Bible; comprising its antiquities, biography, geography, and natural history”. Che'rith, the brook. Accesat în . 
  4. ^ Keller, David (). Desert Banquet: A Year of Wisdom from the Desert Mothers and Fathers. 
  5. ^ Waheeb, M. (). „The Discovery of Elijah's Hill and John's Site of the Baptism, East of the Jordan River from the Description of Pilgrims and Travellers”. Asian Social Science. 8 (8). doi:10.5539/ass.v8n8p200Accesibil gratuit.  Parametru necunoscut |lay-url= ignorat (ajutor)
  6. ^ Fitzgerald, S. „The Origins and Continuity of a Hagiographic Habit”. Apostolic Geography.  Parametru necunoscut |lay-url= ignorat (ajutor)
  7. ^ „The Life Of John The Elder And The Cave Of Sapsas”. St. Luke the Evangelist Greek Orthodox Church. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „The Peraea and the Dead Sea”. The Madaba Mosaic Map. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Johnson, Scott Fitzgerald (). Literary Territories: Cartographical Thinking in Late Antiquity. 
  10. ^ Pustet, Anton (). Studien und Mitteilungen zur Geschichte des Benediktinerordens und seiner Zweige. 
  11. ^ Kerith on Bible Hub, "Word Origin: from karath"
  12. ^ Definition of karath, New American Standard: Exhaustive Concordance of the Bible via Bible Hub
  13. ^ Armstrong, George (). Names and places in the Old and New Testament and apocrypha: With their modern identifications. 
  14. ^ Easton, Matthew George (). The Bible Dictionary: Your Biblical Reference Book (ed. 1st). 
  15. ^ „The Peraea and the Dead Sea”. Jordan Beauty. Accesat în . 
  16. ^ Israel Ministry of Foreign Affairs, Israel-Jordan Peace Treaty Annex II, Article 2.3, accessed 30 October 2017
  17. ^ Shapland, Greg (). Rivers of Discord: International Water Disputes in the Middle East (ed. 1st). 
  18. ^ „The Life Of John The Elder And The Cave Of Sapsas”. St. Luke the Evangelist Greek Orthodox Church. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ King James Bible; 1 Kings 17:3
  20. ^ Armstrong, George (). Names and places in the old and new testament and apocrypha: With their modern identifications. 
  21. ^ Norman A. Stillman, The Jews of Arab lands: A history and source book, p. 117