Charles Maurras
| Charles Maurras | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charles Marie Photius Maurras  |
| Poreclă | Le Martégal |
| Născut | [2][3][4][5][6] Martigues, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța[7][1][8] |
| Decedat | (84 de ani)[3][4][5][6][8] Indre-et-Loire, Centre-Val de Loire, Franța[7][1][8] |
| Înmormântat | cimetière de Roquevaire[*] |
| Părinți | Aristide Maurras[*] Marie-Pélagie Maurras[*] |
| Frați și surori | Romain Maurras[*] Joseph Maurras[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | jurnalist politician poet scriitor filozof compozitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[3][9] limba occitană[1] |
| 'majoral' of the Félibrige[*] | |
| În funcție – [1] | |
| Precedat de | Édouard Aude[*] |
| Succedat de | Pierre Julian[*] |
| seat 16 of the Académie française | |
| În funcție – [1] | |
| Precedat de | Henri-Robert[*] |
| Succedat de | Antoine de Lévis-Mirepoix[*] |
| Premii | ordre de la Francisque[*] () |
| Partid politic | Ligue de la patrie française[*] (–) AF (–) |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Charles-Marie-Photius Maurras (n. , Martigues, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța – d. , Indre-et-Loire, Centre-Val de Loire, Franța) a fost un autor, politician, poet și critic literar francez. A fost un organizator și principal filosof al Acțiunii Franceze, o mișcare politică monarhistă, corporatistă și contrarevoluționară. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1938, dar a fost exclus în 1945.
Tinerețe
[modificare | modificare sursă]
Maurras s-a născut la 20 aprilie 1868 într-o familie provensală, fiind crescut de mama și bunica sa într-un mediu catolic și monarhist. La începutul adolescenței, a devenit surd.
La vârsta de 17 ani a publicat primul articol în revista Annales de philosophie chrétienne.
În 1887, la vârsta de 19 ani, s-a mutat la Paris pentru a scrie critică literară în revista Observateur.[10]
În 1899, Maurras a fondat revista Acțiunea Franceză, o ramură a ziarului creat de Maurice Pujo și Henri Vaugeois în anul precedent.
Activitate politică
[modificare | modificare sursă]
Maurras a susținut intrarea Franței în Primul Război Mondial împotriva Imperiului German. În timpul războiului, l-a acuzat pe bancherul Emile Ullman că ar fi agent german, ceea ce a dus la demisia acestuia din consiliul de administrație al Comptoir d'Escompte. Apoi a criticat Tratatul de la Versailles, considerându-l prea indulgent cu Germania și a condamnat politica de cooperare a lui Aristide Briand.[11]
Perioada interbelică
[modificare | modificare sursă]În 1925 a cerut uciderea lui Abraham Schrameck, ministrul de interne, care ordonase dezarmarea ligilor de extremă dreaptă. Pentru această instigare, a fost condamnat la o amendă și un an de închisoare cu suspendare.[12]
În 1927, sub papa Pius al XI-lea, mai multe lucrări ale lui Maurras au fost incluse în Index Librorum Prohibitorum, iar ziarul Acțiunea Franceză a devenit primul cotidian interzis de Biserica Catolică. Tot în acel an, Vaticanul a interzis accesul membrilor AF la împărtășanie.[13][14]
În 1936, după ce a amenințat cu moartea pe Léon Blum, liderul socialist francez, Maurras a fost condamnat la opt luni de închisoare. Temându-se de comunism, s-a alăturat pacifiștilor și a lăudat Acordul de la München din 1938.[15]
La 8 iunie 1938, după eșecuri repetate începând din 1924, Maurras a fost ales membru al Academiei Franceze. În același an, Papa Pius al XII-lea a anulat condamnarea Acțiunii Franceze de către predecesorul său.[13][14]
Al Doilea Război Mondial
[modificare | modificare sursă]În timpul celui de-[[Al Doilea Război Mondial],] Maurras s-a opus Germaniei naziste și Italiei fasciste, dar a susținut Regimul de la Vichy, considerând că Franța Liberă era un stat marionetă al Uniunii Sovietice. El și-a explicat sprijinul pentru Vichy, scriind: „Ca regalist, nu am pierdut niciodată din vedere necesitatea monarhiei. Dar pentru a-l întrona pe moștenitorul regal, moștenirea trebuia salvată.”[16][17]
După prăbușirea regimului de la Vichy, Maurras a fost acuzat de complicitate cu inamicul și a fost condamnat la închisoare pe viață.[18] Academia Franceză i-a declarat locul vacant, fără a-l exclude formal (la fel ca în cazul mareșalului Pétain), și a ales un succesor după moartea sa.[19]
Ultimii ani din viață
[modificare | modificare sursă]Ultimii ani din viață, petrecuți în mare parte în închisoarea de la Clairvaux, au fost pentru Maurras și un prilej de introspecție asupra chestiunii Rezistenței și a tratamentului aplicat evreilor în timpul războiului. Cu toate acestea, el a continuat să susțină necesitatea unui antisemitism de stat, afirmând că evreii ar avea o naționalitate proprie, diferită de cea franceză.[20]
În 1949, Maurras și Maurice Pujo au trimis o scrisoare către ministrul justiției, solicitând revizuirea procesului lor.
La 21 martie 1952, Charles Maurras a beneficiat de o grațiere medicală, acordată de președintele Vincent Auriol și a fost transferat la o clinică din Saint-Symphorien.
La 13 noiembrie 1952, a cerut să i se administreze ultimele sacramente. La 15 noiembrie a cerut rozariul.
A murit în dimineața zilei de 16 noiembrie 1952 și a fost înmormântat în cimitirul din Roquevaire (Bouches-du-Rhône).[21]
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Maurras cu Acțiunea Franceză în 1927 -
Charles Maurras și Prințul Henri în 1934 -
Maurras în proces în 1945 -
Bustul lui Maurras în Martigues
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Dictionnaire des auteurs de langue d'oc de 1800 à nos jours[*], p. 215 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Charles Maurras, Médias 19
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Charles Maurras, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b Charles Maurras, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Charles Maurras, Roglo
- ^ a b Departmental archives of Bouches-du-Rhône, accesat în
- ^ a b c Моррас Шарль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Alain-Gérard Slama, "Maurras (1858 (sic)-1952): ou le mythe d'une droite révolutionnaire" Arhivat în , la Wayback Machine., article first published in L'Histoire in 2002
- ^ Biographical notice on Maurras on the Académie française's website
- ^ Biographical notice Arhivat în , la Wayback Machine. on Maurras on the Action Française's website
- ^ a b Arnal, Oscar L., Ambivalent Alliance: The Catholic Church and the Action Française, 1899-1939, pp.174-75 (Pittsburgh: University of Pittsburgh Press, 1985).
- ^ a b Leymarie, Michel; Prévotat, Jacques (), L' Action française: culture, société, politique (în franceză), Presses Univ. Septentrion, p. 139, ISBN 978-2-7574-0043-2, accesat în
- ^ Stéphane Giocanti (). Charles Maurras : le chaos et l'ordre (în French). pp. 392–393.
- ^ François-Marin Fleutot, Des Royalistes dans la Résistance (Flammarion, 2000)
- ^ Le Petit Marseillais, 9 February 1941. Quoted by Bruno Goyet, op.cit., p. 84
- ^ Tucker, William R. (). The Legacy of Charles Maurras. The Journal of Politics Vol 17 No. 4. 17. University of Chicago Press, Southern Political Science Association. pp. 570–589. doi:10.2307/2126615.
- ^ Tucker, William R. (). The Legacy of Charles Maurras. The Journal of Politics Vol 17 No. 4. 17. University of Chicago Press, Southern Political Science Association. pp. 570–589. doi:10.2307/2126615.
- ^ Charles Maurras, Votre bel aujourd'hui, éd. Fayard, 1953, p. 457-458
- ^ Paxton, Robert O. (). Vichy France: Old Guard and New Order, 1940-1944 (în engleză). New York: Alfred A. Knopf. p. 187. ISBN 978-0-8041-5410-9. See footnote 10.
