Château-d’Œx

Château-d’Oex
—  municipalitate din Elveția  —
Drapel Stemă
Château-d’Oex (Elveția) Poziția geografică în Elveția
Coordonate: 46°28′00″N 7°07′00″E ({{PAGENAME}})46.466666666667; 7.1166666666667
Țară	Elveția
Canton al Elveției	Cantonul Vaud
District[*]​	Bezirk Riviera-Pays-d’Enhaut[*][[Bezirk Riviera-Pays-d’Enhaut (district of the canton of Vaud, Switzerland)|​]]
Guvernare
- syndic de Château-d'Œx[*][[syndic de Château-d'Œx |​]]	Charles-André Ramseier[*][[Charles-André Ramseier (politician)|​]]
Suprafață
- Total	113,66 km²
Altitudine	958 m.d.m.
Populație (2018)
- Total	3.459 locuitori
Cod poștal	1660
Prefix telefonic	026
Prezență online
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID
Poziția localității Château-d’Oex Poziția localității Château-d’Oex

Château-d’Œx este o comună din districtul Riviera-Pays-d’Enhaut în cantonul Vaud din Elveția.

Geografie

Château-d'Œx are o suprafață de 113,7 km². Din această suprafață, 50,67 km² (44,6%) sunt folosiți în scopuri agricole, în timp ce 40,8 km² (35,9%) sunt păduri. Din restul teritoriului, 3,29 km² (2,9%) sunt ocupați de așezări (clădiri sau drumuri), 1,11 km² (1,0%) reprezintă cursuri de apă sau lacuri, iar 17,74 km² (15,6%) sunt terenuri neproductive.

Din suprafața construită, locuințele și clădirile reprezintă 1,3%, iar infrastructura de transport 1,2%. Din terenul forestier, 30,0% din suprafața totală a terenului este reprezentată de păduri dese, iar 3,8% este acoperită cu livezi sau grupuri mici de copaci. Din terenul agricol, 0,1% este utilizat pentru cultivarea recoltelor, 10,5% sunt pășuni, iar 34,0% sunt utilizate ca pășuni alpine. Din resursele de apă ale municipalității, 0,4% se află în lacuri și 0,6% în râuri și pârâuri. Din zonele neproductive, 9,3% reprezintă vegetație neproductivă, iar 6,3% este teren prea stâncos pentru vegetație.

Municipalitatea a făcut parte din districtul Pays-d'Enhaut până la dizolvarea acestuia pe 31 august 2006, când Château-d'Œx a devenit parte a noului district Riviera-Pays-d'Enhaut.

Localitatea este cea mai mare ca suprafață din canton. Aceasta este situată în valea superioară a râului Saane (Sarine). Între secolele al XIV-lea și al XVIII-lea, cele șapte unități administrative (établées) — Sous le Scex, Mont, Village, Frasse, Entre deux Eaux, Monteiller și L'Étivaz — au fuzionat pentru a forma municipalitatea actuală. Aceasta este formată din satele Château-d'Œx, L'Étivaz, Les Moulins și Les Granges, cuprinzând de asemenea 35 de cătune și 22 de tabere de păstorit alpin.

Istorie

Château-d'Œx este menționat pentru prima dată în anul 1115 sub formele Oit, Oyz, Oix și Oyez.

Așezări preistorice

În perioada paleoliticului târziu și a mezoliticului (9500 î.Hr. până cel puțin în 6000 î.Hr.), peșterile din jurul localității Château-d'Œx au servit drept așezări sezoniere. Descoperirea unor cuțite din epoca bronzului indică faptul că a existat o așezare și în acea eră. Multe dintre denumirile locale (combe = vale, joeur = pădure, man = stâncă) și dialectul local sunt singurele urme ale unei așezări celtice în zonă. Lipsa minereului de fier și solul sărac au împiedicat, probabil, romanizarea văilor de joasă altitudine. În timpul epocii galo-romane, regiunea a fost, probabil, doar slab populată. Până în secolul al X-lea, așezările alemanice ajunseseră doar până la Le Vanel, dar apoi s-au extins și mai sus, ajungând la pășunile din L'Étivaz, în partea sudică a municipalității. Valea era cunoscută sub numele de high Gau sau Ogo. Numele ar putea proveni de la cuvântul pentru bou (ox) sau ar putea fi o formă a cuvântului Äesch (frasin).

Istoria medievală

În secolul al X-lea, contele de Gruyère a cucerit La Tine și Creux de l'Enfer. Ulterior, zona a fost unită cu Rossinière pentru a forma un district. Biserica Sfântul Donat a fost sfințită și menționată pentru prima dată în 1175. Biserica satului se afla sub autoritatea prioratului abației Cluny din Rougemont, care fusese fondat în 1080.

La începutul secolului al XIV-lea, castelul de la La Motte a fost reconstruit pentru conții de Gruyère. O altă fortăreață se afla probabil pe pintenul stâncos cunoscut sub numele de Château Cottier. După defrișarea pădurilor, regiunea a fost cultivată intensiv, producând orz, fân, cânepă și brânză. În 1388, sătenii s-au eliberat de obligația de a servi nobilimea. Ulterior, în 1403, împotriva dorinței contelui de Gruyère, locuitorii s-au alăturat unei alianțe limitate cu Berna.

Creșterea în perioada epocii moderne timpurii

În 1555, Berna a primit partea superioară a comitatului Gruyère, inclusiv Château-d'Œx. Acesta a devenit parte a districtului administrativ de limbă germană Saanen. Drepturile și libertățile sătenilor se bazau acum pe legea berneză și nu pe dreptul funciar din Moudon. Cu toate acestea, biserica satului făcea încă parte din parohia aflată sub autoritatea bisericii colegiale din Lausanne. În urma Reformei Protestante din 1555, parohia a inclus și L'Étivaz până în 1713.

Sub stăpânirea berneză, economia a cunoscut un puternic avânt. Terenurile comune au fost divizate și vândute înainte de sfârșitul secolului al XVI-lea. Pășunile alpine au fost închiriate producătorilor privați de brânză, care produceau acolo brânză Gruyère. În secolul al XVIII-lea, locuitorii municipalității traversau Col de Jaman pentru a vinde brânza, provenită de la aproximativ 2.000 de vaci, la piața din Vevey. De acolo, produsul ajungea la Marsilia, de unde era exportat în Asia și America.

Sfârșitul Vechiului Regim și localitatea modernă Château-d'Œx

În 1798, Château-d'Œx a trecut în componența nou-înființatului canton Léman. În anul 1800, un incendiu a distrus casele de lemn de pe colina centrală. Acestea fusese construite în acest stil și pe colină pentru a evita taxele pe proprietate. Datorită eforturilor decanului Philippe-Sirice Bridel, s-au strâns suficienți bani pentru a reconstrui casele din piatră. Municipalitatea a angajat zidari din Savoia, tâmplari din Simmental și tencuitori din regiunile joase ale Gruyère-ului. În 1803, cantonul Léman a fost dizolvat prin Actul de Mediere, iar municipalitatea a devenit parte a noului canton Vaud.

În 1849, s-a deschis Institutul Henchoz ca gimnaziu preparator, înlocuind vechea școală latină. Școala primară a primit o clădire nouă în 1907. Începând cu 1847, a fost înființată o parohie a Bisericii Libere a cantonului Vaud, cu doi preoți. Parohia catolică a fost înființată în 1896, iar parohia bisericii anglicane a fost creată în 1899. Alte comunități religioase, precum Cultul Creștin după Evanghelie, au înființat biserici în vale.

În secolul al XIX-lea, municipalitatea a suferit din cauza mai multor focare de boli ale vitelor. Pentru a proteja industria lactată, turmelor din afara zonei le-a fost interzis tranzitul prin municipalitate. Brânza nu mai avea voie să fie transportată peste munți, fiind acum cărată de cai de tracțiune locali. Din cauza taxelor vamale cu cantonul vecin Fribourg, brânza era transportată pe o rută peste Col de Chaude către Villeneuve și de acolo spre malurile lacului Geneva, fără a traversa granița cu Fribourg. Abolirea vămilor și taxelor inter-cantonale în 1848 a dus la demolarea postului vamal din Fribourg de pe drumul principal care legase Château-d'Œx de piețele de cereale și animale. Schimbările de pe piețe și îmbunătățirile în creșterea animalelor au dus la creșterea mai multor bovine din rasa Simmental pentru carne, în detrimentul producției de brânză. Construcția drumului peste Col des Mosses^⁠(d) (1865–1871) și a unui nou drum către Bulle (1895) a facilitat transportul.

Spitalul, care înlocuise vechiul spital în 1926, a fost remodelat în 1979 într-un azil de bătrâni și spital districtual. În același timp, clădirii i s-a adăugat încălzire solară. Clădirea administrației municipale a fost construită în 1912 și renovată în 1958. Musée du Vieux Pays-d'Enhaut a fost construit în 1922.

O centrală electrică a funcționat la La Chaudanne din 1894 până în jurul anului 1901. Deschiderea liniei Montreux–Lenk im Simmental în 1904 a transformat Château-d'Œx într-o stațiune de vară atractivă, fiind apreciată în mod deosebit de turiștii englezi. Între 1916 și 1918, a găzduit, de asemenea, internați englezi în timpul războiului. În municipalitate au apărut o jumătate de duzină de mari hoteluri cu terenuri de tenis. Un club de tenis a fost fondat în 1894, iar zona a găzduit Campionatele Internaționale de Tenis ale Elveției (Swiss International Championships).

Alte elemente de infrastructură includ podul suspendat de la Turrian (1883), o piscină și un camping (1932), o telecabină (1945) și Pont du Berceau (1945). Sectorul agricol a rămas important, accentul punându-se din nou pe brânză. În secolul al XX-lea, turismul de iarnă a devenit o sursă suplimentară importantă de venit. Baloanele cu aer cald și rafting-ul pe râu au devenit activități comune vara, în timp ce meșteșugurile locale, gaterul și extracția de pietriș sunt principalele ramuri ale sectorului industrial. Din 1945, zona din jurul Pierreuse este sit de patrimoniu protejat.

Internarea în timpul Primului Război Mondial

În timpul Primului Război Mondial, Elveția a acceptat 68.000 de prizonieri de război bolnavi sau răniți de ambele părți ale conflictului. Acești prizonieri aveau nevoie de îngrijiri medicale pe care nu le puteau primi în lagărele de internare din cauza cererii mari de medici pe front pentru a îngriji răniții propriei națiuni. În urma unui acord între națiunile beligerante și cu sprijinul Crucii Roșii, internații au fost transferați în Elveția neutră. Primul tren cu soldați răniți a sosit în mijlocul mulțimilor care ovaționau la Château-d'Œx, pe 30 mai 1916. Ambasadorul britanic în Elveția, Sir Evelyn Grant Duff, a întâmpinat primul tren și a notat în jurnalul său în acea seară:

„Este dificil să scriu cu calm despre asta dintr-un motiv simplu: niciodată în viața mea nu am mai văzut o asemenea primire acordată cuiva, deși timp de 28 de ani am fost prezent la tot felul de ceremonii în jumătate din capitalele Europei. La Lausanne, aproximativ 10.000 de oameni erau prezenți la gară la ora 5 dimineața. Oamenii noștri au fost pur și simplu uimiți. Mulți dintre ei plângeau ca niște copii, câțiva au leșinat de emoție. Așa cum mi-a spus un soldat: „Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule, e ca și cum ai cădea direct în rai din iad”.”

—Sir Evelyn Grant Duff

Château-d'Œx a fost prima comunitate aleasă pentru a găzdui prizonierii răniți deoarece scrisoarea sa prin care se oferea să ajute a fost prima primită de guvernul elvețian. În următorii doi ani, multe stațiuni, devastate de dispariția turismului în timpul războiului, au cunoscut o perioadă de creștere pe măsură ce internații au fost cazați în hotelurile goale și vizitați de cei dragi.

Escher

În 1935, pictorul neerlandez Maurits Cornelis Escher și soția sa, Jutta, au decis să părăsească Italia, unde locuiseră mulți ani, după ce fiul lor în vârstă de nouă ani a fost forțat să se alăture mișcării fasciste de tineret Balilla. Aceștia au găsit refugiu în Elveția și au locuit timp de doi ani în Château-d'Œx.

Banca Reglementelor Internaționale

În a doua jumătate a lunii mai 1940, Banca Reglementelor Internaționale (BRI) s-a mutat de la Basel la Château-d'Œx, de teama unei invazii germane iminente în Elveția. Președintele BRI, Thomas H. McKittrick, și consilierul economic Per Jacobsson s-au mutat în castelul din apropiere de Rougemont, în timp ce restul personalului a găsit cazare în sat. BRI s-a mutat înapoi la Basel în octombrie 1940.

Demografie

Château-d'Œx are o populație (în decembrie 2020) de 3.487 de locuitori. În anul 2008, 19,1% din populație era formată din cetățeni străini rezidenți. În ultimii 10 ani (1999–2009), populația a cunoscut o rată de schimbare de 5%. Aceasta a variat cu o rată de 8,8% datorită migrației și cu o rată de −3,6% din cauza raportului dintre nașteri și decese.

Majoritatea populației (conform datelor din 2000) vorbește limba franceză (2.611 persoane sau 88,5%), limba germană fiind a doua cea mai răspândită (105 persoane sau 3,6%), iar limba engleză a treia (71 persoane sau 2,4%). Există 19 persoane care vorbesc limba italiană.

Evoluția populației este prezentată în următorul grafic:

Religie

Conform recensământului din 2000, 527 de persoane sau 17,9% erau romano-catolici, în timp ce 1.746 sau 59,2% aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, existau 12 membri ai unei biserici ortodoxe (sau aproximativ 0,41% din populație), exista un individ care aparținea Bisericii Creștin-Catolice și existau 363 de indivizi (sau aproximativ 12,31% din populație) care aparțineau altei biserici creștine. Existau 9 indivizi (sau aproximativ 0,31% din populație) care erau evrei și 89 (sau aproximativ 3,02% din populație) care erau musulmani. Existau 2 indivizi care erau budiști și 9 indivizi care erau hinduși. 258 de persoane (sau aproximativ 8,75% din populație) nu aparțineau niciunei biserici, fiind agnostici sau atei, iar 110 indivizi (sau aproximativ 3,73% din populație) nu au răspuns la întrebare.

Situri de patrimoniu de importanță națională

Les Ciernes-Picat, un adăpost mezolitic, este listat ca sit de patrimoniu elvețian de importanță națională. Întregul sat L'Étivaz face parte din Inventarul siturilor de patrimoniu elvețian (ISOS).

Atracții turistice

Festivalul Internațional de Baloane cu Aer Cald se desfășoară în fiecare an, în luna ianuarie, începând cu 1979. Până la 100 de pasionați de aerostație se adună anual pentru acest festival. Breitling Orbiter 3, primul balon cu aer cald care a realizat circumnavigarea Pământului, a decolat din Château-d'Œx la 1 martie 1999.

Personalități

• Maurits Cornelis Escher (1898–1972), artist grafic neerlandez, renumit pentru xilogravurile, litografiile și mezzotintele sale; acesta a locuit în Château-d'Œx între anii 1935 și 1937.
• David Niven (1910–1983, decedat în Château-d'Œx), actor englez, autor de memorii și romancier; acesta a locuit în Château-d'Œx începând din anul 1960.
• Madeleine Berthod (născută în 1931 în Château-d'Œx), fostă schioară alpină elvețiană, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de iarnă din 1956.
• Mike Horn^⁠(d) (născut în 1966), explorator și aventurier profesionist, născut în Africa de Sud, care locuiește în Château-d'Œx.

Galerie de imagini

Vezi și

• Listă de localități din cantonul Vaud

Legături externe

• Materiale media legate de Château-d’Oex la Wikimedia Commons
• Birmingham, David (1 mai 2017). „Château-d'Œx” (în franceză, germană, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în 7 ianuarie 2026. 
• Birmingham, David (21 martie 2006). „L'Etivaz” (în franceză, germană, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse (DHS). Accesat în 7 ianuarie 2026. 
• „Hot Air Balloon Museum – Chateau D'Oex: Espace Ballon - Ballooning History in the Alpine Valleys (Muzeul Baloanelor cu Aer Cald – Château-d'Oex: Espace Ballon - Istoria aerostatului în văile alpine)” (în engleză). Bargain Travel Europe. Accesat în 7 ianuarie 2026.