Cezaropapism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cezaropapismul este concentrarea puterii politice și religioase în aceleași mâini ce poate fi ori șef de stat, ori conducător de biserică.

Un exemplu de cezaropapism este absolutismul politic și religios al împăraților bizantini, dar și al papilor Bisericii de Apus, de-alungul secolelor XI-XVII, și mai puțin manifestat după Renaștere.

În opinia istoriografiei occidentale și în special a celei protestante, în Bizanț cezaropapismul a dus la subordonarea bisericii față de puterea politică; aceast concepție a fost contestată în secolul al XX-lea de istoricul Gilbert Dagron, care a argumentat în lucrarea Empereur et prêtre. Étude sur le «césaropapisme» byzantin că relația dintre cele două a fost mai complexă și mai contradictorie.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Barbu, Violeta (1998), „Locuri ale memoriei: panegiricele dedicate lui Constantin Brâncoveanu”, în Barbu, Violeta (ed.), In honorem Paul Cernovodeanu, București: Editura Kriterion, p. 383 

Vezi și[modificare | modificare sursă]