Cetatea Belogradcik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cetatea Belogradcik

Cetatea Belogradcik (în bulgară Белоградчишка крепост, Belogradchishka krepost), cunoscută și sub numele de Kaleto (Калето, „cetatea” din turcă kale), este o cetate antică situată pe pantele de nord ale Munților Balcani, în apropierea orașului Belogradcik aflat în nord-vestul Bulgariei  și este principala atracție culturală și istorică turistică a orașului, atrăgând împreună cu Stâncile de la Belogradcik, fluxul principal de turiști în regiune.[1] Aceasta este una dintre cele mai bine conservate cetăți din Bulgaria și un monument cultural de importanță națională.

Cetatea are ziduri sunt de peste 2 m grosime în fundație și ajung până la 12 m în înălțime. Există trei curți separate fortificate și care sunt legate între ele prin porți. Cetatea are o suprafață totală de 10.210 metri pătrați. Cetatea Belogradcik a fost reconstruită pentru a deveni mai târziu un monument cultural important. Este gestionată de muzeul de istorie local.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Cetatea inițială a fost construită în timpul când regiunea făcea parte din Imperiul Roman. Formațiunile de stânci din zonă au servit ca o protecție naturală, zidurile fortificate fiind practic construite numai în nord-vest și sud-est. Curtea este înconjurată de stânci de până la 70 m înălțime din celelalte părți.

Inițial, Cetatea Belogradcik a fost folosită pentru supraveghere și nu strict pentru apărare. Țarul bulgar al Vidinului Ivan Strațimir a extins vechea fortăreață în secolul al XIV-lea, construind garnizoane fortificate în fața stâncilor existente. În timpul domniei lui Strațimir, cetatea Belogradcik a devenit una dintre cele mai importante cetăți din regiune, imediat după cetatea Baba Vida aflată în Vidin.

În timpul cuceririi otomane a Bulgariei, cetatea a fost capturat de turci în 1396. Ei au fost forțați să se extindă în continuare din cauza pentru acțiunilor intensificate a haiducilor și insurgenților din regiune.

Schimbări considerabile s-au făcut la începutul secolului al XIX-lea. Aceste modificări au fost tipice pentru arhitectura castelelor otomane din acea perioada, realizându-se și o completă reorganizare, precum și o extindere. Elementele tipice europene au fost adăugate cetății Belogradcik de către inginerii francezi și italiană care au participat în extindere.

Cetatea a avut un rol important în suprimarea otomană a Revoltei de la Belogradcik din 1850. Ultima oară a fost folosită în război în timpul războiului sârbo-bulgar din 1885.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]