Sari la conținut

Certificat de depozit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un certificat de depozit.

Certificatele de depozit (CD) sunt valori mobiliare transferabile, cu o durată limitată, care dau deținătorului dreptul la rambursarea principalului plus dobânzii vândut de bănci, instituții de economii și cooperativele de credit. Certificatele de depozit au o durată cuprinsă între 3 luni și 5 ani și pot avea o rată fixă sau variabilă. Dobânda se plătește de obicei prin cupoane.[1]

Tipuri de certificate de depozit:[1]

  • Certificate de depozit cu rată fixă: Acestea remunerează investiția la o rată a dobânzii fixă stabilită înainte de emitere
  • Certificate de depozit cu rată variabilă: Aceste rate ale dobânzii fluctuează la intervale specifice în funcție de ratele pieței.
  • Certificate de depozit cu cupon zero: Acestea nu au cupon și nu plătesc periodic dobândă, ci o plătesc odată cu principalul la scadența titlului de valoare.

Prin subscrierea unui certificat de depozit, titularul este de acord să se supună următoarelor riscuri:[1]

  • Riscul de lichiditate: Certificatele de depozit cu o scadență mai mică de 18 luni nu pot fi răscumpărate înainte de scadență, deși pot fi vândute unei alte părți.
  • Riscul ratei dobânzii: În cazul fluctuațiilor ratei dobânzii de pe piață, toate cupoanele pentru certificatele de depozit cu rată fixă rămân constante și, prin urmare, nu există niciun risc în ceea ce privește profitul așteptat.
  • Riscul de distrugere, pierdere sau furt: acest risc este prezent doar dacă certificatul este fizic și se află în posesia titularului.
  • Riscul emitentului: adică riscul ca emitentul să nu fie plătit la scadență din cauza insolvenței.
  1. 1 2 3 „Certificate of deposit (CD) | Britannica Money” (în engleză). Encyclopedia Britannica. Accesat în .