Celula Daniell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Celule Daniell, circa 1836

Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc.

Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice dezvoltate de Alessandro Volta ca pilă voltaică.

Mecanism de funcționare[modificare | modificare sursă]

Explicarea funcționării a fost realizată de Nicolae Vasilescu-Karpen.[1]

Celula sau pila Daniell este un element galvanic reversibil datorită reacțiilor electrochimice reversibile de la electrozi[2].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicolae Vasilescu Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, p. 4, Editura Academiei Române, 1957
  2. ^ Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 228-229