Ceai Earl Grey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frunze de ceai Earl Grey
O ceașcă de ceai preparat

Ceaiul Earl Grey este un amestec de ceai care a fost aromatizat cu adaos de ulei de bergamotă. Uleiul parfumat obținut din coajă este adăugat la ceai negru pentru a oferi Earl Grey gustul său unic[1]. În mod tradițional, Earl Grey a fost preparat din ceaiuri negre, precum keemun din China și, prin urmare, destinat a fi băut fără lapte. Cu toate acestea, companiile de ceai au început să ofere Earl Grey pe bază de ceaiuri mai puternice, precum Ceylon, care sunt mai potrivite pentru consum cu lapte sau cremă. Au fost create și amestecuri din alte soiuri de ceai, precum verde sau oolong[2].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cutie de ceai Earl Grey

Se presupune că amestecul Earl Grey, sau „amestecul lui Earl Grey”, a fost denumit după Charles Grey, al 2-lea Earl Grey, prim-ministru britanic în anii 1830 și autor al Reform Bill of 1832. Se crede că a primit drept cadou, probabil beneficiu în natură diplomatic, un ceai aromat cu ulei de bergamotă. Un ceai „Grey's Tea” este cunoscut din 1850, dar prima referire publicată cunoscută la un ceai „Earl Grey” este reclama la Charlton & Co. din Jermyn Street în Londra, în anii 1880[3].

Potrivit unei legende, un mandarin chinez, recunoscător pentru faptul că fiul său a fost salvat de la înec de către unul dintre bărbații Lordului Grey, i-a prezentat primul amestec lordului în 1803. Povestea pare a fi apocrifă, deoarece Lord Grey nu a ajuns niciodată în China[4], iar utilizarea de ulei de bergamotă pentru a aroma ceaiul era un obicei încă necunoscut în China la acea vreme. Cu toate acestea, povestea este ulterior relatată (și ușor corectată) pe websitul Twinings, în această versiune ceaiul „fiind prezentat de către un reprezentant la întoarcerea sa din China”[5].

Jacksons of Piccadilly susțin că ei au creat ceaiul Earl Grey, iar Lord Grey i-a oferit rețeta lui George Charlton, partener al Robert Jackson & Co., în 1830. Potrivit Jacksons, rețeta originală a fost în producție constantă și nu a fost transmisă nimănui. Rețeta lor folosește ceai negru chinezesc încă de la începuturi[6][7].

Potrivit familiei Grey, ceaiul a fost special creat de un vorbitor de chineză mandarină pentru Lord Grey, pentru a se potrivi cu apa de la Howick Hall, reședința familiei în Northumberland, folosind bergamotă pentru a compensa apa locală dură. Lady Grey l-a folosit pentru a întreține politicieni la Londra, iar ceaiul s-a dovedit atât de popular încât a fost întrebată dacă ar putea fi vândut altora, iar astfel s-a născut marca Twinings[8].

Un sondaj din 2010 a constatat că o minoritate semnificativă de oameni din Marea Britanie asociază consumul de ceai Earl Grey cu a fi „posh” sau din clasa superioară[9][10].

Preparare și variațiuni[modificare | modificare sursă]

O bergamotă din Calabria, Italia

„Earl Grey” folosit pentru ceai nu este o marcă comercială înregistrată,[11] așadar numeroase companii produc propriile lor versiuni de ceai Earl Grey, folosind o mare varietate de frunze de ceai și aditivi.

Bergamota (Citrus bergamia) este un copac citric mic care înflorește în timpul iernii și este cultivat comercial în Calabria, Italia[12]. Acesta este, probabil, un hibrid de Citrus limetta (limetă dulce) și Citrus aurantium (portocală amară)[13].

Există diferite soiuri de ceai cunoscute sub numele de Lady Grey. Cele două tipuri cele mai comune sunt Lady Grey Cornflower și Lady Grey Citrus, care combină ceaiul Earl Grey cu albăstrele și, respectiv, portocale de Sevilia. „Lady Grey” este o marcă comercială a Twinings[14].

O băutură numită „London Fog” este o combinație de Earl Grey, spumă de lapte și sirop de vanilie[15].

Există disponibile variațiuni care folosesc ingrediente precum iasomia și diverse alte flori[16]. Un amestec cu adaos de petale de trandafir este cunoscut sub numele de French Earl Grey, care a devenit cel mai popular amestec de ceai al magazinului australian T2.

O varietate numită Russian Earl Grey conține de multe ori ingrediente precum coji de citrice și Cymbopogon în plus față de ceai negru și bergamotă.

De asemenea, mai multe companii produc un ceai numit Earl Grey Green sau „Earl Green”, combinând frunze de ceai verde în locul tradiționalelor frunze de ceai negru cu bergamotă. O variațiune similară numită Earl Grey White sau „Earl White” combină ceai alb cu bergamota.

Rooibos Earl Grey este o variațiune care folosește acest ceai de plante din Africa de Sud ca substitut pentru convenționalul ceai negru.

Utilizare ca aromă[modificare | modificare sursă]

Ceaiul Earl Grey este folosit ca aromă pentru mai multe tipuri de prăjituri și produse de patiserie, precum bomboane de ciocolată, dar și pentru sosuri[17][18]. Pentru sosuri, aroma este în mod normal creată prin adăugarea de pliculețe de ceai la sosul de bază, în care sunt fierte timp de câteva minute și apoi aruncate. Pentru rețete dulci, ceaiul vrac este de multe ori adaugat la unt topit sau cremă fierbinte și strecurat după ce se infuzează aroma[19][20][21].

Toxicologie[modificare | modificare sursă]

În mai multe studii s-a demonstrat că aplicarea unor concentrații ridicate ale unor mărci de ulei de bergamotă direct pe piele intensifică roșeața după expunerea la raze ultraviolete[22][23]. Cu toate acestea, acest efect nu ar trebui să apară în urma consumului oral de ceai Earl Grey. Bergamota este o sursă de bergamottină, care, alături de compusul chimic înrudit 6',7'-dihidroxibergamottină, este responsabil pentru interacțiunile grapefruit-medicamente, unde consumul de suc afectează metabolismul unei game de medicamente[12][24].

Într-un studiu de caz, un pacient care consuma patru litri de ceai Earl Grey pe zi a raportat crampe musculare, care au fost atribuite funcției de blocant al canalelor de potasiu a bergaptenului din uleiul de bergamotă. Simptomele s-au diminuat după reducerea consumului de ceai Earl Grey la doar un litru pe zi[12][25].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Richardson, Ben (). „Bergamot growers get whiff of success”. BBC News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Jane Pettigrew (). Tea Classified: A Tealover's Companion. Pavilion Books. 
  3. ^ „Foods of England”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Pettigrew, Jane (). The Tea Companion: A Connoisseur's Guide (Connoisseur's Guides). Philadelphia, Pa: Running Press Book Publishers. ISBN 0-7624-2150-9. 
  5. ^ „Earl Grey”. Twiningsusashop.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Fenix, Micky (). „More Than Just A Pot Of Tea”. Philippine Daily Inquirer. Arhivat din original la . Stephen Twining traced back his family's business to the 1700s, when coffee houses as meeting places were the vogue. How ironic that it was in the company's coffee house where tea was introduced. Earl Grey tea makes Stephen Twining wish he could move back time because the company did not lay claim to the formula, or the name, when they had produced the blend for the British Prime Minister who was known as the second Earl Grey. 
  7. ^ Pagano, Margareta (). „The secret of Earl Grey tea is changing hands at last / Sale of Jacksons of Piccadilly to Fitch Lovell food manufacturing group”. The Guardian (London). The original secret formula for Earl Grey tea is changing hands after 155 years with its sole proprietors, the Jacksons of Piccadilly tea merchants... with the sale goes the special recipe of the Earl Grey blend which was entrusted to Robert Jackson's partner, George Charlton, in 1830 by the second Earl Grey. To this day the formula—which mixes black China tea with other unknown teas—has remained unaltered. 
  8. ^ „Earl Grey Tea House at Howick Hall Gardens”. Howick Hall Gardens. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Want to seem posh? Employ a cleaner and drink Earl Grey”. The Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Survey Results”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Review: Twinings Earl Grey tea”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c Houston, Muiris (). „Have your cuppa, but go easy on the Earl Grey”. The Irish Times. ...Bergamot contains the psoralen derivatives bergapten and bergamottin. The adverse effects of bergamot oil in this patient are explained by the action of bergapten as a potassium channel blocker within muscle cells. By interrupting the normal flow of potassium, the cells become hyperexcitable, leading to the visible movements and cramps within the muscles. By drinking four litres a day of Earl Grey (equivalent to at least 16 cups of tea), the Austrian man was simply overdosing on essence of bergamot. 
  13. ^ „RFLP Analysis of the Origin of Citrus Bergamia, Citrus Jambhiri, and Citrus Limonia”. International Society for Horticultural Science. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Justicia trademark database”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Nye, Valerie; Barco, Kathy (). Breakfast New Mexico Style. Sunstone Press. p. 48. ISBN 978-0-86534-716-8. Accesat în . 
  16. ^ Cooper, Nathanael (). „Tea for 2 or 2 for tea”. Sunshine Coast Daily. Accesat în . 
  17. ^ Joachim, David (). Brilliant Food Tips and Cooking Tricks: 5,000 Ingenious Kitchen Hints, Secrets, Shortcuts, and Solutions. Rodale. p. 502. ISBN 978-1-57954-301-3. Accesat în . Earl Grey shallot sauce. 
  18. ^ Miller, Norman (). „Why tea is the new spice rack must-have”. The Times. 
  19. ^ Boyle, Tish (). The good cookie: over 250 delicious recipes from simple to sublime. John Wiley and Sons. p. 124. ISBN 978-0-471-38791-6. Accesat în . Chocolate dipped Earl Grey shortbread wedges. 
  20. ^ Schneider, Edward (). „Cooking With Tea; "As for pears, I poached them in Earl Grey, a tea with impeccable prime ministerial credentials.". The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Wareing, Marcus (). „Earl Grey tea cream and Eccles cakes”. BBC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Girard, J.; Unkovic, J.; Delahayes, J.; Lafille, C. (). „Phototoxicity of Bergamot oil. Comparison between humans and guinea pigs”. Dermatologica. 158 (4): 229–243. doi:10.1159/000250763. PMID 428611. 
  23. ^ Kejlová, K.; Jírová, D.; Bendová, H.; Kandárová, H.; Weidenhoffer, Z.; Kolářová, H.; Liebsch, M. (). „Phototoxicity of bergamot oil assessed by in vitro techniques in combination with human patch tests”. Toxicology in Vitro. 21 (7): 1298–1303. doi:10.1016/j.tiv.2007.05.016. PMID 17669618. 
  24. ^ Bailey, D. G.; Malcolm, J.; Arnold, O.; Spence, J. D. (). „Grapefruit juice-drug interactions”. British Journal of Clinical Pharmacology. 46 (2): 101–110. doi:10.1046/j.1365-2125.1998.00764.x. PMC 1873672Accesibil gratuit. PMID 9723817. 
  25. ^ Finsterer, J. (). „Earl Grey tea intoxication”. The Lancet. 359 (9316): 1484. doi:10.1016/S0140-6736(02)08436-2. PMID 11988248.