Casa cu Lei din Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Casa cu Lei
Casa cu Lei Timisoara.JPG
Casa cu Lei în 2009
Locația în România Timișoara
Clădire
Tipcasă (clădire cu un singur etaj)
Stil arhitecturaleclectic[1]
OrașTimișoara[3]  Modificați la Wikidata
ȚarăFlag of Romania.svg România[3] Modificați la Wikidata
AdresăRomânia; Piața Unirii din Timișoara nr. 6
ProprietarLucian Cristea[2]
Coordonate45°45′31″N 21°13′42″E / 45.758554°N 21.228444°E ({{PAGENAME}})
Construcție
Începutăînainte de 1758
Renovată1906
Număr etaje1
Monument istoric
AdresaRomânia; Piața Unirii din Timișoara nr. 6
Materialecărămidă
Clasificare
Inclus în situlcod LMI TM-II-s-A-06095

Casa cu Lei este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara. Situată la capătul vestic al frontului de nord al Pieței Unirii,[4][5] este clasificată monument istoric, ca parte a Sitului urban Cartierul „Cetatea Timișoara”, cod LMI TM-II-s-A-06095.

După foștii săi proprietari, casa mai este cunoscută drept Casa Lajos Weisz sau Casa Weisz Sándor.[5]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima dată când pe planurile Timișoarei apare Casa cu Lei este în 1758.[1][4] În 1828 apărea drept proprietar Johann Palekutsevny.[1][4][6] În 1940 clădirea găzduia ospătăria Zur golden Sonne (în română La Soarele de Aur), apoi băcănia Zur Weißen Hund (în română La Câinele Alb) apoi prăvălia Zur Großen Pfeife (în română La Fluierul Mare).[1][4][6][7][8] Aceasta din urmă a intrat în proprietatea lui Alexander (Sándor) Weisz în 1871, ca galanterie.[5][8] În jurul anului 1900 în clădire funcționa Casa comercială Weiss-Grünbaum.[4][6][8]

Înainte de 1989 în clădire funcționau diverse birouri administrative. Actual clădirea găzduiește sedii de firme.[6]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Mascaronul de deasupra ferestrelor
Aticul cu leii, frontonul și mascaroanele

Inițial clădirea a fost construită în stilul baroc austriac,[6] bovindoul rotund de pe colț la etajul întâi datând din secolul al XIX-lea.[1][4] În 1906 fațada clădirii a fost refăcută în stil eclectic, stilul anilor 1900[5][8] și s-a realizat o poartă din fier forjat decorată cu motive vegetale.[1][6][8] Parterul clădirii formează un soclu cu bosaje. Etajul este decorat cu pilaștri având în partea superioară volute ionice.[1][4] Trei dintre ferestrele centrale de la etaj sunt decorate cu mascaroane. Fațada este decorată cu motive vegetale. În partea de sus se află un fronton în care pe scut patru săbii formează litera „W”, inițiala de la Weisz. Scutul este susținut de grifoni.[5] Frontonul este plasat pe un atic pe care se află doi lei în mărime naturală, de la care vine denumirea sub care este cunoscută casa, însă aceștia sunt deteriorați.[1][4][7] Începând din 2016 clădirea este în curs de restaurare.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h Mihai Opriș⁠(d), Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN: 978-973-1958-28-6, p. 135
  2. ^ Carmen Budeanu Monumentul istoric „Casa cu lei”, distrus de Dorei, fiindcă la Timișoara în Primărie domnește multă prostie, newstrack.ro, accesat 2022-07-11
  3. ^ a b Casa cu Lei, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i Cartarea monumentelor istorice din Situl urban „Cetatea Timișoara” – cvartal 03, primariatm.ro, accesat 2022-07-11
  5. ^ a b c d e Mihai-Claudiu Moldovan Casa Lajos Weisz, heritageoftimisoara.ro, accesat 2022-07-11
  6. ^ a b c d e f Casa cu lei, timisoara-info.ro, accesat 2022-07-11
  7. ^ a b c Cristina Popescu, „Casa cu lei”, un pas înainte spre reabilitare, banatulazi.ro, 21 ianuarie 2016, accesat 2022-07-11
  8. ^ a b c d e Getta Neumann, Pe urmele Timișoarei evreiești, Timișoara: Ed. BrumaR, 2019, ISBN: 978-606-726-145-5, pp. 79–80

Legături externe[modificare | modificare sursă]