Carpații Sârbești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Carpații Sârbești (în sârbă Karpati, Karpatske planine) sunt o grupă muntoasă aflată în estul Serbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Serbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800–1500 m, fiind dominați de trăsături geologice carstice calcaroase.

Definiții[modificare | modificare sursă]

În definiție strictă (adoptată de Academia Sârbă de Științe și Arte, precum și de Convenția Carpaților), partea sârbească a Munților Carpați cuprinde doar 732 km², sau 0,35% din aria totală a Carpaților. Această parte cuprinde malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Serbia sunt Tekija 44°43′N 22°28′E / 44.717°N 22.467°E / 44.717; 22.467 la nord, 44°22′N 22°06′E / 44.367°N 22.100°E / 44.367; 22.100 la sud, Golubac 44°40′N 21°36′E / 44.667°N 21.600°E / 44.667; 21.600 la vest și 44°39′N 22°33′E / 44.650°N 22.550°E / 44.650; 22.550 la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo[1]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Estul Serbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezentă aici în secolul al XIX-lea practica păstoritul seminomad. Politica nașterii unui singur copil pe familie, autoimpusă în Serbia anilor 1880 pentru a evita fărâmițarea proprietăților funciare a produs o permanentă rămânere în urmă în termeni de populație.

Populația este formată majoritar din sârbi cu o mică minoritate de români oficial denumiți vlahi. Zona este subdezvoltată, cu infrastructură puțină și distanțe mari între așezări.[2] Regiunea este supusă unui fenomen continuu de depopulare: de la recensământul din 1991 până la cel din 2002, comunele Bor și Majdanpek au pierdut fiecare câte 3.500 de locuitori, Negotin a pierdut 5.500, Zaječar a pierdut 5.000, iar Knjaževac 6.500.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ (în Serbian) Upitnik za procenu nacionalne politike, legalnih i i institucionalnih okvira koji se odnose na Karpatsku konvenciju, EURAC, 11 septembrie 2006, http://www.rec.org/REC/Programs/environmentallaw/carpathian/pdf/sep_11_2006_vienna/national/serbian_national_assessment.pdf, accesat la 27 august 2010 
  2. ^ Lazarev kanjon, National Geographic Serbia, 1 august 2007, http://www.nationalgeographic-srbija.com/200708/lazarev_kanjon.php 
  3. ^ Branislav Radivojša (1 august 2002), Naselja U Srbiji - Rezultati Popisa (2), Politika