Carol al V-lea de Lorena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al V-lea
Charles V, Duke of Lorraine.jpg
Date personale
Nume la naștere Charles Léopold Nicolas Sixte
Născut 3 aprilie 1643(1643-04-03)
Viena, Austria
Decedat (47 de ani)
Wels, Austria
Părinți Nicolas François, Duce de Lorena[2]
Claude Françoise de Lorraine[*][2] Modificați la Wikidata
Frați și surori Anne Marie Thérèse of Lorraine[*][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Eleanor de Austria
Copii Leopold, Duce de Lorena
Charles Joseph, episcop de Olomouc
François, stareț de Malmedy
Cetățenie Royal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație aristocrat[*]
militar[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluri duke of Lorraine and Bar[*] ()[1]
Familie nobiliară Casa de Lorena[1]
Duce de Lorena
Domnie 1675–1690

Carol al V-lea Leopold (germană Karl V. Leopold von Lothringen; 3 aprilie 1643, Viena - 18 aprilie 1690, Wels, Austria Superioară) duce de Lorena (1675–1690). A fost al doilea fiu al lui Nicolas François, Duce de Lorena. Născut la Viena, el a devenit cumnat al împăratului Leopold I și ginere al împăratului Ferdinand al III-lea. A fost văr de gradul al doilea cu contemporanul său, regele Ludovic al XIV-lea al Franței, prin bunica regelui, Maria de Medici.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Carol al V-lea a fost nepot al Ducelui Carol al IV-lea de Lorena, care a fost obligat să abdice în favoarea fratelui său mai mic, când Franța a invadat Lorena în 1634. Francezii s-au retras din ducat în 1661, dar apoi l-a invadat încă o dată în 1670.[3]


Carol al V-lea născut la 3 aprilie 1643 la Viena a fost fiul Ducelui Nicolas François de Lorena. Pretenția lui Carol asupra ducatului nu a fost recunoascută de unchiul său, Carol al IV-lea. Din moment ce perspectivele sale nu erau bune s-a alăturat oficial curții de la Viena în 1662. A devenit un militar distins în serviciul Habsburgilor și a concurat de două ori, fără succes, pentru alegerea ca rege al Poloniei.[4]


Din 1679 guvernator al Tirolului. Ca general imperial a contribuit în mod decisiv la victoria asupra trupelor otomane care asediau Viena (12 septembrie 1683). Trei ani mai târziu, în 1686, a reușit eliberarea cetății Buda. În 1687 i-a învins pe turci la Mohács.

Fiul său, Leopold cel Bun (1679-1729), a purtat între 1690 și 1697 în mod simbolic titlul de duce de Lorena, iar din 1697 și 1729 a intrat efectiv în posesia ducatului său. Fiul lui Leopold cel Bun a fost Francisc Ștefan de Lorena, ultimul duce al Lorenei (1729-1737), soț al Mariei Terezia, ales în 1745 împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Ducele s-a distins mai întâi în Bătălia de la Saint Gotthard în 1664. El a fost sub serviciul lui Montecuccoli, Imperial Generalissimo la momentul respectiv. Când a fost flancat de inamic, Charles a fost capabil să-l respingă și să ajute la câștigarea bătăliei.[5] A continuat să fie implicat în războaiele habsburgilor purtate cu francezii. A fost prezent la Asediul de la Philippsburg din 1676.[6] În 1676 a obținut rangul de feldmareșal.[4] În acest timp, el a supraviețuit unei îmbolnăviri de variola,[7] iar în 1678 a supraviețuit unei căzături de pe pod la Philippsburg. A fost numit vicerege în Tirol de către împărat..[4] La Tratatul de la Nijmegen din 1679 a fost confirmat ca Duce de Lorena dar totuși nu a putut prelua conducerea provinciei.[8]

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

S-a logodit cu Marie Jeanne de Savoia în februarie 1662. Totuși a abandonat planul de căsătorie când a părăsit curtea franceză pentru cea imperială.[9] Fratele său Ferdinand Philip de Lorena a murit în 1659 și Carol a moștenit ducatul de Bar de la el. În 1669, a încecat să fie ales rege al Polonoeo dar a fost învins în alegeri de Mihail Korybut Wiśniowiecki.[10] În 1678 s-a căsătorit cu Eleanor de Austria, văduva lui Wisniowiecki.[11][9] Ea era fiica împăratului Ferdinand al III-lea. Din această căsătorie el a obținut teritoriile Gonzaga și Mantua. A încercat din nou să câștige tronul Poloniei dar a pierdut în favoarea lui Ioan al III-lea Sobieski.[12] Mariajul cu Eleonora s-a dovedit prosper pentru fmilia sa când nepotul său, Francisc I, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman.

  • Leopold, Duce de Lorena (1679–1729) căsătorit cu Élisabeth Charlotte d'Orléans, prințesă a Franței; a avut urmași;
  • Charles Joseph de Lorena (1680–1715), arhiepiscop-elector de Trier și prinț-episcop de Osnabrück; a murit de variolă;
  • Éléonore de Lorenae (1682–1682) a murit după naștere;
  • Charles Ferdinand de Lorena (1683–1685) a murit în copilărie;
  • Joseph Innocent Emanuel de Lorena (1685–1705), general;
  • François Antoine Joseph de Lorena (1689–1715). Stareț de Malmedy, stareț de Stavelot.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c http://genealogy.euweb.cz/lorraine/lorraine5.html, accesat la 22 ianuarie 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://genealogy.euweb.cz/lorraine/lorraine5.html, accesat la 22 ianuarie 2016  Missing or empty |title= (ajutor)
  3. ^ Charles, p. 1-25.
  4. ^ a b c The Siege of Vienna, John Stoye, p. 30.
  5. ^ Charles, p. 28-29.
  6. ^ Charles, p. 32.
  7. ^ Labrune, p. 109.
  8. ^ Charles, p. 38-39.
  9. ^ a b Oresko 2004, p. 21.
  10. ^ Labrune, p. 124.
  11. ^ Labrune, p. 161-163.
  12. ^ Labrune, p. 138.