Carmine Galante

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carmine Galante
Date personale
Nume la naștereCamillo Galante Modificați la Wikidata
PoreclăLilo, Lelo Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Manhattan, New York, SUA[2] Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Bushwick⁠(d), New York, SUA[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSt. John Cemetery[*][[St. John Cemetery (cemetery in Middle Village, Queens, New York City)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii5 Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațietraficant de droguri[*]​
gangster Modificați la Wikidata
Activitate
Condamnat pentrusfidarea Curții[*]​
Comerțul cu droguri  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Carmine Galante (pronunție în italiană: /ˈkarmine ɡaˈlante/; n. , Manhattan, New York, SUA – d. , Bushwick⁠(d), New York, SUA) a fost un gangster american. Galante era rar văzut fără trabuc, motiv pentru care și-a câștigat porecla „Țigara” și „Lilo” (un termen sicilian pentru țigară). Galante a fost întreaga viață implicat în crima organizată și a devenit șef interimar (neoficial) al familiei Bonanno. Acesta a fost asasinat în 1979 în timp ce lua masa într-un restaurant.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Camillo Carmine Galante s-a născut pe 21 februarie 1910 într-un bloc din cartierul East Harlem⁠(d) din Manhattan. Părinții săi, Vincenzo "James" Galante și Vincenza Russo, au emigrat din Castellammare del Golfo, Sicilia în New York în 1906, unde Vincenzo lucra ca pescar.[4][5]

Carmine Galante avea doi frați, Samuel și Peter Galante, și două surori, Josephine și Angelina Galante.[6] Pe 10 februarie 1945, Galante s-a căsătorit cu Helen Marulli,[6] alături de care a avut trei copii: James Galante, Camille Galante și Angela Galante. În ultimii 20 de ani de viață, Galante a avut o relație cu Ann Acquavella; cuplul a avut doi copii.[7] Acesta a fost unchiul donului familiei Bonanno, James Carmine Galante.[8]

În 1931, Galante, care ispășea o pedeapsă, a fost diagnosticat de medicii închisorii cu psihopatie.[9] Galante deținea Rosina Costume Company în Brooklyn, New York[10] și era asociat cu Abco Vending Company din West New York, New Jersey⁠(d).

Preluarea puterii[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1974, Galante a fost liberat condiționat din închisoare.[11] După eliberare, se speculează că Galante ar fi ordonat distrugerea ușilor mausoleului privat al inamicului său Frank Costello din cimitirul Sf. Mihail.[12] Pe 23 februarie 1974, în cadrul unei întâlniri organizate în hotelul Americana⁠(d) din Manhattan, Comisia l-a numit pe Philip „Rusty” Rastelli boss.[13] Când Rastelli a fost ajuns la închisoare în 1976,[14] Galante a preluat controlul asupra familiei Bonanno în calitate de șef interimar neoficial.[15]

Spre sfârșitul anilor 1970, Galante ar fi plănuit eliminarea a cel puțin opt membri rivali ai familiei Gambino pentru a prelua o rețea masivă de trafic de droguri.

Pe 3 martie 1978, Galante a încălcat condițiile de liberare conform Comisiei de liberare condiționată a Statelor Unite și a fost trimis înapoi la închisoare. Galante a fost surprins în preajma mafioților familiei Bonanno.[16] Cu toate acestea, la 27 februarie 1979, un judecător a decis că guvernul a revocat în mod ilegal suspendarea liberării condiționate și a dispus eliberarea imediată din închisoare.[17]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Familiile din New York City erau îngrijorate de încercarea lui Galante de a prelua controlul pieței narcoticelor.[18] Șeful familiei Genovese, Frank Tieri⁠(d), a luat legătura cu liderii Cosa Nostra și le-a cerut să aprobe eliminarea lui Galante. Până și fost lider Joseph Bonnano a fost de acord cu asasinarea sa. [19] În 1979, însuși șeful familiei Bonanno, Rastelli, a cerut Comisiei să aprobe eliminarea lui Galante. Joseph Massino, unul dintre soldații lui Rastelli, a transmis cererea Comisiei care a pus imediat un contract pe capul său.[20][21]

Pe 12 iulie 1979, Galante a fost ucis înainte să-și termine prânzul în curtea restaurantului italian Joe and Mary pe 205 Knickerbocker Avenue din Bushwick⁠(d), Brooklyn. Galante lua masa alături de Leonard Coppola, un capo al familiei Bonanno, și Giuseppe Turano, un soldat. La masa sa stăteau și bodyguarzii săi, Baldassare Amato și Cesare Bonventre⁠(d). La 14:45, trei bărbați mascați au intrat în restaurant, apoi în curte și au început să tragă. Galante, Turano și Coppola au fost uciși pe loc. Amato și Bonventre, care nu au făcut nimic pentru a-l proteja pe Galante, au scăpat nevătămați. După ce l-au ucis pe acesta, asasinii au părăsit restaurantul.[22][23]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Carmine Galante, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ http://americanmafiahistory.com/carmine-cigar-galante/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.theworldsbestever.com/2013/03/22/a-special-order/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Raab, Selwyn (). „Galante's Image Belied Role He Played in Life” (PDF). New York Times. Accesat în . 
  5. ^ „Carmine Galante Part 1 of 12”. FBI Records - The Vault. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b „Carmine Galante Part 1 of 12”. FBI Records - The Vault. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Raab, Selwyn (). „Galante's Image Belied Role He Played in Life” (PDF). New York Times. Accesat în . 
  8. ^ Raab, Selwyn (). „Indictment Details Fraud By Mafia Crime Family”. New York Times. Arhivat din original la . 
  9. ^ „Carmine Galante Part 1 of 12”. FBI Records - The Vault. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Carmine Galante Part 1 of 12”. FBI Records - The Vault. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Judge Orders Release of Galante from Jail” (PDF). New York Times. . Accesat în . 
  12. ^ Chermak, Steven; Bailey, Frankie Y. (). Crimes of the Century. ABC-CLIO. ISBN 9781610695947. Accesat în . 
  13. ^ Schneider, Stephen (). Iced : the story of organized crime in Canada. Mississauga, Ont.: Wiley. p. 267. ISBN 978-0-470-83500-5. 
  14. ^ Seigel, Max H (). „U.S. Convicts Reputed Leader of Crime Group in Shakedown” (PDF). New York Times. Accesat în . 
  15. ^ Raab, pp. 203–205
  16. ^ Lubasch, Arnold H (). „Commission Revokes Galante's Probation” (PDF). New York Times. Accesat în . 
  17. ^ „Judge Orders Release of Galante from Jail” (PDF). New York Times. . Accesat în . 
  18. ^ Raab, pp. 203–205
  19. ^ Sifakis, Carl (2005). p. 443.
  20. ^ Raab, Selwyn (). Five families : the rise, decline, and resurgence of America's most powerful Mafia empires (ed. 1st St. Martin's Griffin). New York: Thomas Dunne Books. ISBN 0-312-36181-5. 
  21. ^ Raab, pp. 607–608
  22. ^ McFadden, Robert D. (). „Galante and 2 Shot to Death in Brooklyn Restaurant” (PDF). New York Times. Accesat în . 
  23. ^ Reppetto, Thomas A. (). Bringing down the mob : the war against the American Mafia. New York: Henry Holt. p. 185. ISBN 978-0-8050-8659-1. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Carmine_Galante&oldid=15611399