Sari la conținut

Carlo Lizzani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carlo Lizzani
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Italiei[6] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[1][2][3][4][7] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[8] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero Flaminio[*][[cimitero Flaminio (cemetery in the periphery of Rome, largest in Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (falling[*][[falling (accident)|​]]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
actor
scenarist
actor de film
producător de film
publicist
regizor[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Sapienza din Roma  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*] ()  Modificați la Wikidata

Carlo Lizzani ([Mare Cavaler], [Mare Ofițer]) (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un regizor de film, scenarist și actor italian. A regizat filme ca Atențiune! Bandiți! (1951), Cronica amanților săraci (1954), Procesul de la Verona (1963), Răzbunătorul (1967) sau Fontamara (1980).

Lizzani a început ca un critic de film pentru periodice precum Cinema și Bianco e Nero și a lucrat ca eseist și autor.

În 1946, și-a început activitatea cinematografică cu scenariul și un rol în Il sole sorge ancora regizat de Aldo Vergano.[10][11]

A scris scenariul unor filme ca Germania anno zero de Roberto Rossellini, Il mulino del Po de Alberto Lattuada (ambele 1948) sau Orez amar (1950) de Giuseppe De Santis, pentru ultimul a fost nominalizat și la Premiul Oscar pentru cea mai bună poveste originală.

Primul său film ca regizor a fost drama de război Atențiune! Bandiți! (1951). Apoi a realizat filme de diverse genuri, dar în principal filme de crimă, aproape toate de succes și cu dispozitive narative remarcabile și fiecare abordând probleme actuale din societatea sau istoria italiană - crime, bande organizate⁠(d), violență juvenilă⁠(d), prostituție, terorism.

În anii 1980 a lucrat intens pentru Televiziunea Italiană. În 1994 a fost membru al juriului la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

Filmul său Celuloide (1996) a fost descris ca o lucrare târzie remarcabilă. Este vorba de filmul Roma, oraș deschis. În 1999 a realizat un documentar despre viața și opera regizorului Luchino Visconti.[12]

La 5 octombrie 2013, el s-a sinucis sărind în gol⁠(d) din apartamentul său din centrul Romei.[13]

Carlo Lizzani în 1996
  1. ^ a b Carlo Lizzani, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b „Carlo Lizzani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ Carlo Lizzani, Gran Enciclopèdia Catalana 
  6. ^ „Carlo Lizzani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Carlo Lizzani, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Carlo Lizzani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ AllMovie | Movies and Films Database | Movie Search, Ratings, Photos, Recommendations, and Reviews (în engleză), AllMovie 
  11. ^ Outcry (1946) (în engleză), FilmAffinity 
  12. ^ Mementos for http://archives.arte.tv/cinema/visconti/dtext/progtxt01.htm around 2010-01-01: http://mementoweb.org/list/20130418230047/http://archives.arte.tv/cinema/visconti/dtext/progtxt01.htm #memento -, timetravel.mementoweb.org  Legătură externa în |title= (ajutor)
  13. ^ Cinema, Carlo Lizzani è morto suicida (în italiană), La Stampa,  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]