Carl Lutz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Carl Lutz
Carl Lutz fortepan 105824.jpg
Date personale
Născut[1][3][2] Modificați la Wikidata
Walzenhausen, Cantonul Appenzell Extern, Elveția Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Berna, Berna, Elveția[4] Modificați la Wikidata
Înmormântat Bremgartenfriedhof[*][[Bremgartenfriedhof (second largest of the three municipal cemeteries in the city of Bern, Switzerland)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Gertrud Lutz-Fankhauser[*][[Gertrud Lutz-Fankhauser (diplomată elvețiană)|​]] () Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Switzerland.svg Elveția Modificați la Wikidata
ReligieMetodism Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea George Washington
Central Wesleyan College[*][[Central Wesleyan College (Private Methodist college in Missouri, U.S.)|​]]
Ucenicie  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Drept între popoare ()[2]
Nu confundați cu Karl Lutz.

Carl Lutz (n. 30 martie 1895 în Walzenhausen, Elveția - d. 12 februarie 1975 la Berna, Elveția), a fost vice-consulul Elveției la Budapesta, din 1942 până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. El a contribuit la salvarea a peste 62.000 de evrei, aceasta ajungând sa fie cea mai mare operațiune de salvare a evreilor din al doilea război mondial.[5]

In urma acțiunilor sale, jumătate din populația evreiască a Budapestei a supraviețuit Holocaustului. Nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Pace, a fost distins cu titlul de "Drept între popoare" de către Yad Vashem, fiind onorat și în Republica Federală Germană și Budapesta.

Monument în cinstea lui Carl Lutz la intrarea din ghetoul Budapestei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Carl Lutz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c The Righteous Among the Nations Database 
  3. ^ Carl Lutz, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ „Carl Lutz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Tschuy, Theo. Dangerous Diplomacy: The Story of Carl Lutz, Rescuer of 62,000 Hungarian Jews, 2000. Grand Rapids:Eerdmans. ISBN 0-8028-3905-3

Vezi și[modificare | modificare sursă]