Carl Lutz
| Carl Lutz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3][2]  Walzenhausen, Cantonul Appenzell Extern, Elveția |
| Decedat | (79 de ani)[1][2] Berna, Berna, Elveția[4] |
| Înmormântat | Bremgartenfriedhof[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Gertrud Lutz-Fankhauser[*] (–) |
| Cetățenie |  Elveția |
| Religie | metodism |
| Ocupație | diplomat |
| Limbi vorbite | limba germană[5] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea George Washington Central Wesleyan College[*] Ucenic[*] |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] Drept între popoare ()[2] |
Modifică date / text  | |
Nu confundați cu Karl Lutz.
Carl Lutz (n. 30 martie 1895 în Walzenhausen, Elveția - d. 12 februarie 1975 la Berna, Elveția), a fost vice-consulul Elveției la Budapesta, din 1942 până la sfârșitul celui de al doilea război mondial. El a contribuit la salvarea a peste 62.000 de evrei, aceasta ajungând sa fie cea mai mare operațiune de salvare a evreilor din al doilea război mondial.[6]
In urma acțiunilor sale, jumătate din populația evreiască a Budapestei a supraviețuit Holocaustului. Nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Pace, a fost distins cu titlul de "Drept între popoare" de către Yad Vashem, fiind onorat și în Republica Federală Germană și Budapesta.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Carl Lutz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c The Righteous Among the Nations Database
- ^ Carl Lutz, Munzinger Personen, accesat în
- ^ „Carl Lutz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Tschuy, Theo. Dangerous Diplomacy: The Story of Carl Lutz, Rescuer of 62,000 Hungarian Jews, 2000. Grand Rapids:Eerdmans. ISBN 0-8028-3905-3
