Sari la conținut

Cantharellus pallens

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cantharellus pallens
Genul Cantharellus, aici C. pallens
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Încrengătură: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Cantharellales
Familie: Cantharellaceae
Gen: Cantharellus
Specie: C. pallens
Nume binomial
Cantharellus pallens
(Pilát) Pilát (1959)
Sinonime
  • Cantharellus cibarius var. albidus Maire (1937)
  • Cantharellus cibarius var. albus Maire (1937)
  • Cantharellus cibarius var. bicolor Maire (1937)
  • Cantharellus cibarius var. pallens Pilát (1952)
  • Cantharellus subpruinosus Eyssart. & Buyck (2001)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cantharellus pallens (Albert Pilát, 1959) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cantharellaceae și de genul Cantharellus[1][2] este o specie de ciuperci comestibile cu o longevitate accentuată des întâlnită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea este foarte des confundată cu veritabilul Cantharellus cibarius denumită de aceea în popor de asemenea gălbior.[3] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros acoperit cu mușchi sau iarbă, de obicei în grupuri, adesea pe lângă poteci forestiere și terasamente în păduri de foioase în primul rând sub fagi , dar și sub stejari. Timpul apariției este din (mai) iunie până în noiembrie.[4][5]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
Albert Pilát

Conform micologilor scoțieni Roy Watling și ‎Evelyn Turnbull,[6] numele binomial a fost determinat drept Cantharellus cibarius var. pallens de renumitul micolog ceh Albert Pilát în cartea sa Naše houby: kritické druhy našich hub din 1952.[7] Apoi, în 1959, Pilat a declarat specia independentă, de verificat în Omagiu lui Traian Săvulescu: cu prilejul împlinirii a 70 de ani din același an.[8] fiind și numele curent valabil (2025).

Deși încă mai văzut ca variație a gălbiorului de către mulți micologi, taxonul lui Pilat este cel valabil în prezent (2025), în conformitate cu comitetele de nomenclatură în domeniul lui ICN Index Fungorum[1] și MycoBank.[2]

Sinonime acceptate sunt cele trei ale micologului francez René Maire din 1937, anume Cantharellus cibarius var. albidus, Cantharellus cibarius var. albus și Cantharellus cibarius var. bicolor[9] precum Cantharellus subpruinosus al micologilor belgieni Guillaume Eyssartier și Bart Buyck din 2001.[10]

Epitetul specific este derivat din adjectivul latin (latină pallens=palid, livid),[11] datorită aspectului ciupercii pe exterior.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bres.: C. cibarius, aproape identic
  • Pălăria: cu un diametru de 3–10 (15) cm este inițial boltită cu marginea rulată, ulterior de obicei turtită până la deprimată în centru, în sfârșit în formă de pâlnie, marginea fiind atunci încrețită, ondulată neregulat, adesea îndoită cu crăpături. Cuticula netedă și fără luciu, parțial brumată mătăsos, este de culoare albă sau albicioasă până la galben pal cu pete localizate zonal, în stare umedă mai mult sau mai puțin galbenă. Corpul fructifer este foarte rar atacat de viermi.
  • Himenoforul: nu are lamele ci pseudo-lamele (stinghii) groase, cu nervuri sau pliuri neregulate de multe ori dihotomic ramificate, adânc decurente pe picior cu vinișoare. Coloritul este alb până la slab galben, stinghiile sunt nu rar de aceeași culoare cu pălăria.
  • Piciorul: are o înălțime de 3–8 (10) cm și o grosime de 0,6–1,8 cm, este ferm, cu partea inferioară cilindrică, ca un buzdugan și cu partea superioară conică ce se înclină spre bază, fiind mai întâi plin și cărnos, la bătrânețe tubular gol. Suprafața este neted catifelată și complet brumată albicios. Coloritul este alb până la alb-gălbui. Tija îngălbenește la apăsare.
  • Carnea: este solidă, ușor fibroasă, albicioasă până la galben pal. După tăiere îngălbenește cu timpul. Mirosul este aromat, amintind de fructe sau ciuperci, iar gustul plăcut, picant, consumată în stare crudă chiar piperată. Aproape niciodată este năpădită de viermi.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali și netezi cu o dimensiune de 7,5-10,5 x 4-6,5 microni. Pulberea lor est albicioasă până la slab gălbuie. Basidiile clavate cu 4-6 sterigme fiecare măsoară 60-90 x 7-10 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de mărime și aspect asemănător sunt rotunjite la vârf. Epicutis (celulele superioare) prezintă hife cu pereți clar îngroșați.[12][13]
  • Reacții chimice: carnea se colorează cu fenol gri-violet, cu sulfat de fier mai întâi gri-albăstrui, apoi maroniu și cu tinctură de Guaiacum după 5 minute albastru.[14]

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Cantharellus pallens poate fi confundat în primul rând cu Cantharellus cibarius,[15] mai departe, de exemplu cu alte specii comestibile, cum sunt Cantharellus amethysteus,[16] Cantharellus ferruginascens,[17] Cantharellus friesii,[18] Cantharellus ianthinoxanthus,[19] Cantharellus melanoxeros sin.Craterellus melanoxeros (foarte gustos),[20] Cantharellus subalbidus,[21] Cantharellus subpruinosus,[22] Craterellus tubaeformis[23] precum cu Hygrophoropsis aurantiaca.[24] Posibilă este și confuzia cu Hydnum repandum,[25] al cărui himenofor constă din aculei.

Specii asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Cantharellus pallens este o ciupercă foarte gustoasă și abundentă. Mai departe este considerată o ciupercă medicinală în Naturopatie sau în medicina tradițională chineză și japoneză. Ingrediente active care au efecte antivirale, antioxidante, anticancerigene si antibiotice au fost descoperite, ca în toate speciile genului. De asemenea, au un conținut ridicat de vitamine și minerale. În Elveția este vândută la piață. Buretele poate fi preparat ca gălbiorul.[26]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Index Fungorum
  2. 1 2 MycoBank
  3. ↑ „Denumire RO 1”. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. 1 2 Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2021, p. 55
  5. 1 2 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 556-557 - 2ISBN 978-3-8354-1839-4
  6. ↑ Roy Watling, ‎Evelyn Turnbull: „Cantharellaceae, Gomphaceae and Amyloid-spored and Xeruloid Members of Tricholomataceae (Excl. Mycena)”, Editura Royal Botanic Garden, Edinburgh 1970, p. 22
  7. ↑ Albert Pilát: „Naše houby: kritické druhy našich hub”, vol. I, Brádza, Nakladatelství Českloslovenské Akademie Věd, Praga 1952 (cu ilustrații de Otto Ušák), p. 78
  8. ↑ Vera Bontea, Al. Codarcea, I. S. Gheorghiu: „Omagiu lui Traian Săvulescu: cu prilejul împlinirii a 70 de ani”, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București 1959, p. 600
  9. ↑ René Maire în: „Publicacions del Instituto Botánico”, vol. 3, nr. 4, Barcelona 1937, p. 49
  10. ↑ Guillaume Eyssartier & Bart Buyck în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 116, nr. 2, Paris 2001, p. 129
  11. ↑ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 847, ISBN 3-468-07202-3
  12. ↑ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 471
  13. ↑ Guillaume Eyssartier, ‎Pierre Roux: „Guide des champignons: France et Europe”, Editura Belin, Paris 2024, p. 616, ISBN: 978-2-410-02883-6
  14. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 586 și 587, ISBN 3-85502-0450
  15. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  16. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 462-463, ISBN 3-405-12081-0
  17. ↑ Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 310, ISBN 978-3-440-17027-4
  18. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7
  19. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 450-451 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  20. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 448-449 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  21. ↑ Alexander Hanchett Smith & Elizabeth Eaton Morse: „The genus Cantharellus in the Western United States”, în „Mycologia”, vol. 39, New York 1947, p. 510
  22. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 454-455 - 2, ISBN 978-3-440-14530-2
  23. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2
  24. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8
  25. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 548-549, ISBN 3-405-11774-7
  26. ↑ Pilzsuche

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
  • Barbro Forsberg, Stefan Lindberg: „Edible Mushrooms: Safe to Pick, Good to Eat”, Editura Simon & Schuster, New York 2014, ISBN: 978-1-62873-644-1
  • Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
  • Pelle Holmberg, ‎Hans Marklund: „ Handbuch Pilze”, Editura Stiftung Warentest, Berlin 2018, ISBN: 978-3-86851-460-5
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Hans Manhart: „Die Großpilzflora des Harly”, Editura Naturwissenschaftlicher Verein Goslar, vol. 16, Goslar 2024, p. 64
  • David Norman Pegler, P. J. Roberts, B. M. Spooner: „British Chanterelles and Tooth-fungi - An Account of the British Cantharelloid and Stipitate Hydnoid Fungi”, Editura Royal Botanic Gardens, Londra 1997, ISBN: 978-1-90034-715-0

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cantharellus_pallens&oldid=17999829