Cannabisul în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Cannabis ruderalis în România, 2004

În România, consumul de cannabis în scop recreațional este ilegal și este pedepsit prin Legea nr. 143/2000. Cannabisul medicinal a fost legalizat în 2013. Unele din primele dovezi ale utilizării psihoactive a cannabisului au fost descoperite pe teritoriul României, în siturile arheologice de la Frumușica și Gurbănești.[1]

Dacă în perioada comunistă România a reprezentat mai mult o țară de tranzit a stupefiantelor din Orient către Europa de Vest, această situație s-a modificat începând cu anul 1990. România a devenit o piață de desfacere și consum în continuă creștere.[2]

Legislație[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele referințe cu privire la această problematică apar în regulamentele privind exercitarea profesiei de farmacist (1830–1864), precum și în legile sanitare din 1874, 1885 și 1893 prin care se impunea obligativitatea autorizării prin obținerea unei diplome de specialitate.[2] Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase brute din 1921 prevede că Direcțiunea Generală a serviciului Sanitar din cadrul Ministerului Sănătății capătă competențe în activitatea de control asupra drogurilor.[2] Ulterior, prin Legea nr. 58/1928 pentru combaterea abuzului de stupefiante sunt introduse în categoria drogurilor opiul, cocaina, hașișul și eterul.[3] Se interzice consumul în public ori cel abuziv, precum și deținerea, producerea, comercializarea fără autorizație medicală și facilitarea traficului ilicit de stupefiante. În 11 aprilie 1933 România aderă la Convenția internațională privind limitarea fabricării și reglementarea distribuirii narcoticelor semnată la Geneva, la data de 13 iulie 1931.[4] În Codul penal infracțiunea de trafic de stupefiante este introdusă în 1936, în Titlul al VIII-lea, intitulat „Delicte contra sănătății publice”, prin art. 382.[5]

Schimbarea de regim din România aduce cu sine noi prevederi legislative. Prin Decretul nr. 256/1952 înregistrarea agenților economici care desfășoară activități în care folosesc substanțe și produse toxice la organul Miliției devine obligatorie.[2] Ulterior, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1626/1960 ratifica Protocoalele încheiate la 11 decembrie 1946 și 19 noiembrie 1948, care amendaseră convențiile anterioare privind instituirea controlului drogurilor.[2] Decretul nr. 12/27 ianuarie 1965 prevede sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii faptei de comercializare a drogurilor.[2]

Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor și substanțelor stupefiante[6] și Instrucțiunile nr. 103/1970 pentru executarea acestei legi prevăd ca faptele de „producere, deținere sau orice operație privind circulația produselor ori a substanțelor stupefiante, cultivare în scop de prelucrare a plantelor care conțin asemenea substanțe, prescriere de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau a substanțelor stupefiante, organizarea sau îngăduirea consumului acestora în anumite locuri” ca fiind infracțiuni.[2] Decretul nr. 476/1979 are drept scop principal o clasificare a stupefiantelor, prezentând, pe de o parte, distincțiile dintre acestea, iar pe de altă parte, produsele și substanțele toxice.[2]

Schimbarea de regim politic din 1989 marchează începutul unei noi mișcări în plan legislativ. Prin Legea nr. 118/1992 România aderă la Convenția asupra substanțelor psihotrope.[7] Însă, până la apariția legii din prezent, traficul de stupefiante era sancționat prin art. 312 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996.[2] Conținutul art. 312 viza „producerea, deținerea sau orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept”.[2] Forma infracțiunii săvârșite organizat prezintă o sancțiune a închisorii mai mare. De asemenea, prescrierea de către medic, fără drept, a unor asemenea substanțe reprezintă infracțiune.

Situația din prezent[modificare | modificare sursă]

Astăzi, consumul de droguri este reglementat de Legea nr. 143/2000.[8] Legea cuprinde o enumerare a tuturor drogurilor și precursorilor acestora care se află sub control național, departajate în droguri de risc (cannabis) și droguri de mare risc (cocaină, heroină, ecstasy etc.). Sancțiunea este mult mai aspră dacă obiectul infracțiunii îl reprezintă drogurile de mare risc.[9]

Cannabis medicinal[modificare | modificare sursă]

În 2013, România a devenit al zecelea stat din Europa care a legalizat consumul de cannabis în scopuri medicale.[10] Folosirea marijuanei medicinale este, însă, supusă unui control strict. Limita legală de THC în România este de 0,2%, astfel că orice produs care conține o concentrație mai mare este interzis. Pacienții care apelează la cannabis medicinal pot folosi numai medicamente cu cannabinoizi eliberate pe bază de prescripție medicală. Aceștia nu pot folosi alte metode de medicație, cum ar fi fumatul sau mestecarea cannabisului.[11] Cu toate acestea, nu există niciun medicament pe bază de cannabis pe piața românească și nici vreo cerere de comercializare a unui astfel de produs.[12][13] Cultivatorii pot crește cannabis medical, însă doar în baza unei autorizații emise de guvern.[11] În februarie 2018, PHI Group a anunțat că va investi în Transilvania în proiectul unei culturi de cannabis medicinal destinat pieței americane, primul de acest gen din țară.[14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Robert C. Clarke, Mark D. Merlin (). Cannabis: Evolution and Ethnobotany (PDF). University of California Press. p. 109. ISBN 978-0-520-27048-0. 
  2. ^ a b c d e f g h i j „Istoric al reglementărilor privind regimul drogurilor în România”. Wolters Kluwer România. . 
  3. ^ en „Country Profile – Romania”. European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction. 
  4. ^ en „Convention for limiting the Manufacture and regulating the Distribution of Narcotic Drugs”. United Nations Treaty Collection. 
  5. ^ „Codul Penal din 1936”. Lege5 Online. 
  6. ^ „LEGE nr. 73 din 29 decembrie 1969”. Portal Legislativ. 
  7. ^ „Legea nr. 118/1992 pentru aderarea României la Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988”. Lege5 Online. 
  8. ^ „Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri”. Lege5 Online. 
  9. ^ Mihai Hotca (). „Legea nr. 143/2000. O lege penală specială”. JURIDICE.ro. 
  10. ^ „Medicament. Tratamentul cu marijuana a devenit legal în România”. Digi 24. . 
  11. ^ a b en „Medical Marijuana in Romania”. Marijuana Doctors. 
  12. ^ Diana Toea (). „Marijuana medicinală e legală în România. De ce nu avem pe piață niciun medicament pe bază de cannabis”. Ziare.com. 
  13. ^ „Plantație de cannabis medicinal, în România. Unde va fi vândută recolta”. Știrile Pro TV. . 
  14. ^ Andra Oprescu (). „Premieră: După succesul legalizării marijuanei în SUA, americanii de la PHI Group vin să cultive cannabis medicinal în Transilvania”. Profit.ro.