Cărările gloriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cărările gloriei
Cărările gloriei
Titlu originalPaths of Glory
Genfilm de război
film de proces
film bazat pe literatură[*]
film anti-război[1]  Modificați la Wikidata
RegizorStanley Kubrick
ScenaristStanley Kubrick, Calder Willingham și Jim Thompson, după romanul lui Humphrey Cobb publicat în 1935
Bazat pePaths of Glory[*][[Paths of Glory (novel)|​]]  Modificați la Wikidata
ProducătorKirk Douglas, James B. Harris, Stanley Kubrick
StudioBryna Productions[*][[Bryna Productions (American film production company)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuitorUnited Artists
Director de imagineGeorg Krause
MuzicaGerald Fried
DistribuțieKirk Douglas - Col. Dax
Ralph Meeker - Cpl. Philippe Paris
Adolphe Menjou - Maj. Gen. George Broulard
George Macready - Brig. Gen. Paul Mireau
Wayne Morris - Lt. Roget
Richard Anderson - Maj. Saint-Auban
Joe Turkel - Soldat Pierre Arnaud
Christiane Kubrick - cântăreața germană
Jerry Hausner - proprietarul cafenelei
Peter Capell - naratorul secvenței inițiale și Judecător la curtea-mrțială
Emile Meyer - Părintele Dupree
Bert Freed - Sgt. Boulanger
Kem Dibbs - Soldat Lejeune
Timothy Carey - Soldat Maurice Ferol
John Stein - Cpt. Rousseau
Harold Benedict - Cpt. Nichols
Premiera1957
Durata88 minute
ȚaraStatele Unite ale Americii
Locul acțiuniiFranța  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Parte a serieiNational Film Registry[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Cărările gloriei (în engleză Paths of Glory) este un film de război din 1957 regizat de Stanley Kubrick și bazat pe romanul cu același nume al lui Humphrey Cobb.

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, generalul francez Broulard ordonă generalului Mireau să lanseze o ofensivă sinucigașă contra unei poziții germane de necucerit, numită „Furnicarul”. În momentul atacului soldații cad cu zecile, iar camarazii lor, epuizați, refuză să avanseze .

„Cărările gloriei redă mai puțin ororile războiului, el constituie mai degrabă un studiu al structurii sociale. Lumea apare împărțită în conducători și conduși. Ofițerii dirijează evenimentele din elegante încăperi de castel, decorul accentuând indiferența lor față de soarta oamenilor. Aceștia pleacă în tranșee așa cum în timp de pace se duc la slujbă.”
— Gavin Lambert - 1958

Primirea filmului în Europa[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost proiectat la Munchen pe 18 septembrie 1957. Deși filmul suferă de unele neconcordanțe istorice, el a fost considerat ca o critică directă a armatei franceze datorită cruzimii scenelor finale și satirei violente contra statului major francez. Filmul a primit numeroase premii, printre care și premiul „Chevalier de la Barre”.[3]

Sub presiunea asociațiilor de veterani francezi și belgieni, guvernul francez a protestat față de United Artists iar Ministerul Afacerilor Externe a făcut presiuni asupra Belgiei pentru a deprograma filmul.[4] Autoritățile franceze nu au cerut însă cenzurarea filmului. În fața amplorii mișcării de contestație, producătorii filmului au decis să nu-l distribuie. Numeroase țări din europa, precum Elveția, au refuzat, de asemenea, să-l distribuie.[5] Doar 17 ani mai târziu, în 1975, filmul a fost proiectat în Franța.[6]

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Nominalizări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Encyclopedia of Stanley Kubrick[*][[The Encyclopedia of Stanley Kubrick (2002 edition of the encyclopedia by Gene D. Phillips and Rodney HIll)|​]], p. 14  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Premiul, decernat în timpul Festivalului de la Cannes, era destinat a recompensa un film care „exalta spiritul de toleranță și de fraternitate umană sau denunța intoleranța sau injustiția de oricare origine ar fi fost ea”.
  4. ^ « Comme hors-la-loi, ces films ont fait scandale », Le Point, nr. 1984 du 23 septembre 2010.
  5. ^ Marcello Walter Bruno, Stanley Kubrick, Gremese International, 2001, p. 11.
  6. ^ Les Sentiers de la gloire Arhivat în , la Wayback Machine. - Fișa la Centre national de documentation pédagogique (CNDP)