Căpușu Mic, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Căpușu Mic
Magyarkiskapus
—  sat  —
Căpușu Mic
Căpușu Mic
Căpușu Mic se află în România
Căpușu Mic
Căpușu Mic
Căpușu Mic (România)
Localizarea satului în România
Coordonate: 46°47′53″N 23°15′17″E / 46.79806°N 23.25472°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Cluj county CoA.png Cluj
ComunăCăpușu Mare

SIRUTA56602
Atestare1219

Altitudine500 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total786 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407148
Prefix telefonic+40 x64[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Căpușu Mic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Căpușu Mic (în maghiară Magyarkiskapus) este un sat în comuna Căpușu Mare din județul Cluj, Transilvania, România.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Localitatea, aflată la 28 km de Cluj-Napoca, poate fi considerată un mic paradis întins la poalele munților Gilău, la marginea pădurii și la 1.500 m de una dintre cele mai circulate șosele din România. În ultima perioadă, se observă o migrație inversă (în stare incipientă), de la oraș la sat, mai ales a tinerilor ce doresc puțină liniște și aer nepoluat, fenomen care se percepe și în Căpușul Mic, prin faptul că casele vechi, au început sa fie cumpărate și renovate, precum și apariția de noi construcții.

Altitudinea medie: 500 m.

O parte a localității din amonte este declarată zonă protejată de interes județean. Aici se poate întâlni o specie rară de barză neagră.[necesită citare]

În apropiere, în satul Dângăul Mare aparținător comunei Căpușul Mare, s-a instalat și pus în funcțiune o instalație de teleski nouă, modernă, care atrage numeroși turiști. Baza pârtiei este la 887 m. altitudine, iar partea superioară la 967 m. altitudine.

Date economice[modificare | modificare sursă]

La sud de Căpușu Mic s-a aflat singurul zăcământ de fier (astăzi epuizat) de origine sedimentară din România, format din limonit și siderit oolitic. Zăcământul de fier a fost descoperit în anul 1960 de către cercetătorii Stoicovici Eugen și Mureșan Ioan de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj în formațiuni sedimentare eocene.

Pentru prepararea minereului s-a construit o fabrică în Căpușu Mare, care după epuizarea resurselor locale și al celor regionale (fier la Băișoara, feldspat la Muntele Rece) a fost închisă.

Exploatarea de fier de la Căpușu Mic a fost de suprafață (carieră). Din această activitate au rezultat peste 1000 ha halde de steril, care vor trebui renaturalizate.

Funcționarea acestei exploatări a fost scurtă (1962-1985).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Căpușu Mic, un sat vechi (atestat din anul 1219), se află pe malul Căpușului, dominat de o veche biserică reformată-calvină.

În secolul al XIII-lea devine domeniu maghiar al episcopatului transilvan.

Biserica Reformată-Calvină a fost ridicată în secolele XIII-XIV. Initial, această biserică a fost romano-catolică, dar cu apariția curentului reformat a fost transformată în biserică reformată-calvină. Se păstrează tavanul original din lemn, un clopot din 1872, și orga. Ultima mare renovare a avut loc în anul 1932.

Din 1391 populație mixtă (maghiari, români). Satul a aparținut apoi domeniului funciar al familiei Gyeröffy din Dumbrava.

În sat mai există o biserică ortodoxă și una baptistă.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Satul are 364 de case, cu o populație de 834 locuitori, fiind cel mai mare sat din comună.

Datorită fenomenului migrației populației de la sat la oraș, media vârstei locuitorilor este cuprinsă între 50-55 de ani.

Date economice[modificare | modificare sursă]

În apropiere s-a exploatat un zăcământ cu minereuri de fier, urmare a acestei exploatări in zona ramânând o fabrică de prelucrare a minereului de fier, extras de la exploatarea Minieră Băișoara din păcate aflată în conservare, după epuizarea acestuia trecându-se la exploatarea feldspatului, extras de la Exploatarea Minieră Muntele Rece, acum închisă.

Un producător de renume mondial, Knauf, a anunțat deschiderea unor exploatări de gips pe teritoriul comunei Căpușu Mare, într-o zonă apropiată de satul Căpușu Mic.[necesită citare]

Ca ocupație a forței de muncă din comnuna Căpușul Mare, este șantierul autostrăzii Transilvania, fabrica de mortare de zidărie și tencuieli "Bauleiter" și șantierele de construcții din Cluj-Napoca.

După ce în anul 2006 s-a pus în funcțiune canalizarea satului și a comunei Căpușu Mare în anul 2010 la începutul verii a fost finalizată rețeaua de alimentare cu apă potabilă. Următorul program investițional pentru sat este turnarea unui covor asfaltic, investiție finalizată în 2014.

Consiliul județean a investit în anul 2005 în reabilitarea drumului județean 103L, continuat cu 103K, care face legătura între satul Râșca și comuna Căpușu Mare, prin refacerea fundației, turnarea unui strat de asfalt și ocolirea localităților.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Studiul zăcământului de limonit oolitic și de glauconit din formațiunile eocene ale Bazinului Transilvaniei, Stoicovici Eugen și Mureșan Ioan, I-II Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Seria Geologie-Geografie, 1:7-16 și 2:17-29, 1964
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 
  • Dicționar de localități din Transilvania
  • Recensământul populației și al locuințelor 2011
  • hu Varga E. Árpád - Erdély etnikai és felekezeti statisztikái a népszámlálási adatok alapján, 1852–2011 (Dicționar al localităților din Transilvania, 1852-2011)
  • de Geographie des Großfürstenthums Siebenbürgen (1790)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Căpușu Mic la Wikimedia Commons