Butilhidroxitoluen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Butilhidroxitoluen
2,6-bis(1,1-dimethylethyl)-4-methylphenol.svg
Butylated hydroxytoluene 3D ball.png
Identificare
Număr CAS128-37-0
ChEMBLCHEMBL146
PubChem CID31404
Formulă chimicăC₁₅H₂₄O[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară220,183 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,05 g/cm³[3]  Modificați la Wikidata la 20 °C
Punct de topire158 de Fahrenheiti[3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere509 Fahrenheiti[3]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate0 gram per 100 gram of solvent[3]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori0,01 millimeter of mercury[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Butilhidroxitoluenul (BHT sau E321) este un compus organic lipofil derivat de fenol care este utilizat adesea în industria alimentară și mai rar în industria farmaceutică pentru efectul său antioxidant.[4] Fiind lipofil, este adăugat în produsele care conțin multe grăsimi sau care sunt foarte grase, pentru a preveni râncezirea acestora.[5]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Sinteza la nivel industrial a butilhidroxitoluenului presupune o reacție dintre p-crezol (4-metilfenol) și izobutilenă (2-metilpropenă), această reacție fiind catalizată de acid sulfuric:[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Butilhidroxitoluen”, Butylated hydroxytoluene (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Butilhidroxitoluen”, Butylated hydroxytoluene (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0246.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Yehye, WA; Rahman, NA; Ariffin, A; Abd Hamid, SB; Alhadi, AA; Kadir, FA & Yaeghoobi M (). „Understanding the Chemistry Behind the Antioxidant Activities of Butylated Hydroxytoluene (BHT): A Review”. Eur. J. Med. Chem. 101: 295–312. doi:10.1016/j.ejmech.2015.06.026. PMID 26150290. 
  5. ^ „Food-Info.net -E-uri - E321: Butil hidroxi toluen”, Food-info.net, accesat în  
  6. ^ Helmut Fiege, Heinz-Werner Voges, Toshikazu Hamamoto, Sumio Umemura, Tadao Iwata, Hisaya Miki, Yasuhiro Fujita, Hans-Josef Buysch, Dorothea Garbe, Wilfried Paulus "Phenol Derivatives" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2002. doi:10.1002/14356007.a19_313

Vezi și[modificare | modificare sursă]