Brennus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Brennus

Brennus sau Brenus fost șeful tribului galic Senones, într-o regiune cunoscutǎ sub numele de Seine-et-Marne, Loiret și Yonne. Și-a extins teritoriile ajungînd pînǎ în nordul Italiei.

Capturarea Romei[modificare | modificare sursă]

În 400 î.Hr. a făcut un drum peste Alpi și, după ce i-a condus pe Umbrieni, s-a așezat pe coasta de est a Italiei de la Ariminum la Ancona, și a fondat orașul Sena Gallica (Sinigaglia din prezent), care a devenit capitala lor.

În 391 i.Hr. a invadat Etruria si a asediat Clusium. Locuitorii orasului Clusium au apelat la Roma, a cărei intervenție, însoțita de o încălcare a legii națiunilor, a dus la război, romanii fiind invinsi în Batalia de la Allia (18 iulie 390 î.Hr.),iar Roma fiind capturata. În 387 î.en ,el a condus o armată din Gallia Cisalpina într-un atac asupra Romei .

În bătălia de la Allia, Brennus i-a învins pe romani, și a intrat în oraș. Senonienii au capturat întregul oraș, cu excepția Dealului Capitoliului.

Văzându-și devastat orașul, romanii au încercat sǎ-l mituiascǎ pe Brennus. Romanii au fost de acord să plătească mie de livre în greutate de aur. Potrivit lui Titus Livius, în timpul unei dispute ce priveau ponderile utilizate pentru a măsura aurul, Brennus si-a aruncat sabia pe cântar și a rostit faimoasele cuvinte " Vae Victis !", care se traduce din latina: "Vai de cei învinși !".

Expulzarea celților[modificare | modificare sursă]

Brennus jefuieşte Roma

Cert este că senatul apelează din nou la Camiilus, aflat în exil la Ardea.

Îl numește în funcția de dictator și-i încredințează, odată cu ultimele forțe armate, soarta Romei. Cunoscand tactica galilor, Camiilus își adaptează trupele la aceasta, izbește surprinzător și toacă sistematic armata dușmană, reușind să-i alunge pe gali din Latium. Dureroasa lecție de pe Allia și apoi cea învățată cu ocazia jefuirii Romei l-au antrenat pe Camiilus intr-o largă campanie oare-i convinge pe romani ca, odată cu reconstrucția Romei, să ridice primul zid de incintă ce cuprindea în întregime orașul, cu un perimetru de circa 12 km.

Legenda[modificare | modificare sursă]

Gastele Capitoliului: cand galii cucerit Roma in anul 390 I. H., nu au intalnit nici o rezistenta pana la Capitoliu. Au asediat orasul si profitand de o noapte intunecoasa au incercat sa patrunda prin surprindere. Gastele sacre, care erau cescute in fortareata pentru cultul Junonei, speriate de navalitori, au dat alrma prin strigatele lor patrunzatoare. Capitoliul a fost salvat si, drept multumire, gastele au fost plimbate cu cinste prin oras, in fiecare an.

Tradiția conferă gaștelor din templul Junonei meritul salvării Capitoliului: ele ar fi dat alarma, in timpul atacului de noapte, surprinzător al galilor. în acest moment este plasată și legenda ce a dat naștere dictonului „Vae victisl", „Vai de cei învinși!" (Romanii își răscumpără de la Brennus, cu 1000 de livre aur, cetatea; pe talgerul balanței destinat greu lăți lor, și ele falsificate de gali, Brennus nemulțumit de cantitatea de aur de pe celălalt talger, adăugă greutăților sabia și platoșa sa, ceea ce sfirni protestul romanilor. Brennus ar fi rostit atunci celebrul dicton.) Cert este că senatul apelează din nou la Camiilus, aflat în exil la Ardea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]