Breb, Maramureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la localitatea Breb din Maramureș. Pentru alte sensuri, vedeți Breb (dezambiguizare).
Breb
—  Sat  —
Breb
Breb
Breb se află în România
Breb
Breb
Breb (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°44′54″N 23°54′17″E / 47.74833°N 23.90472°E / 47.74833; 23.9047247°44′54″N 23°54′17″E / 47.74833°N 23.90472°E / 47.74833; 23.90472

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețFlag of Maramures County.jpg Maramureș
ComunăOcna Șugatag

SIRUTA108428

Altitudine501 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total1.098 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal437206

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Breb pe Harta Iosefină, 1784

Breb este un sat în comuna Ocna Șugatag din județul Maramureș, Transilvania, România.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui localității: din n. top. Valea Brebilor > Breb (< s. breb „castor " < sl. bebrŭ). [1]

Demografie[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 2011, populația era de 1.098 locuitori. [2]

Monument istoric[modificare | modificare sursă]

Arii naturale protejate (de interes național)[modificare | modificare sursă]

  • Lacul Morărenilor (Legea 5/2000).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul este atestat documentar, sub numele actual de Breb, în 1715. La 20 martie 1360 (Hódpatakfalwa). [3] este menționat sub numele de Vallis Olahalis sau Hodpataka, care s-ar traduce prin „satul pârâului cu brebi”[4] (brebul fiind un animal european înrudit cu castorii din America[5]).

Satul Breb se află în partea central-nordică a depresiunii Maramureș, în partea superioară a bazinului râului Mara pe piemontul nordic al masivului Gutâi, la 25 km de Sighetu Marmației și la 52 km de capitala de județ Baia Mare . Împreună cu Hoteni Și Sat Șugatag, satul Breb aparține de comuna Ocna Șugatag de care îl despart 7 km. Hotarul satului este destul de întins, el se învecinează cu 5 localități: Budești, Sârbi, Ocna Șugatag, Hoteni, Mara și un sat din zona Chioarului numit Șurdești. Brebul are 3490 ha,iar teritoriul satului este străbătut de o rețea hidrografică bogată. În toponimia locală principalele cursuri de apă care izvorăsc din munții Gutâi și se varsă în Mara, sunt cunoscute sub următoarele denumiri: Valea Breboaia, Valea Mare, Valea Sunătoare și Valea Caselor. Împrejurimile uimesc prin vegetația lor bogată și prin mulțimea florilor sălbatice. Din anul 1715 satul este cunoscut sub numele actual de Breb. La 20 martie 1360 este menționat sub numele de Vallis Olahalis sau Hódpatak, care s-ar traduce respectiv prin valea românească sau pârâul brebilor. În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al XV-lea diplomele regilor printre care cele a lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu, lui Petru Ghergheș din Sarasău, care intrase în conflict (chiar armat) cu Nan Pop din Giulești. Acesta ocupase o parte din moșiile celor două sate. Ambele parți au fost citate în prezența personală a regelui.

Populația[modificare | modificare sursă]

Urmele de locuire rare la începuturi, capătă consistență pe măsura avansării în timp, atestăriile documentare înmulțindu-se. În jurul anului 1600 existau în jur de 180-200 de locuitori, iar în prima decadă a secolului al XIX-lea la Breb trăiau 700 de suflete. În anul 1912, în rândul celor 1670 de locuitori apar pe lângă români și evrei, iar la 1930 compoziția etnică era următoare: 1530 de români, 159 de evrei și un rus. În ceea ce privește structura confesională, în același an 1930 greco-catolicii, în număr de 1526 erau majoritari, fiind urmați de cei 159 de mozaici, 3 ortodocși și 2 baptiști. În sat s-au mai păstrat instituții importante cu valoare istorică: biserica din lemn, construită probabil în anul 1531, cu modificări majore în secolele XVIII-XIX și fosta școală confesională greco-catolică.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Chira, filosof, teolog, dramaturg, eseist, poet și prozator. Solistul grupului folcloric „Dacii liberi” din Maramureș.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
  2. ^ http://www.cjmaramures.ro/demografie
  3. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Tran¬silvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
  4. ^ Călătorie în satul pârâului cu brebi - m.jurnalul.ro Autor: Carmen Anghel-Dobre Publicat pe 15 martie 2009
  5. ^ Alexandru Filipașcu: Sălbăticiuni din vremea strămoșilor noștri, Ed. Științifică, 1969.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ana Bârcă, Dan Dinescu, Memoria unui loc: satul Breb din Maramureș, Editura Ad Libri, București, 2008; ISBN: 978-973-7887-88-7
  • Bârlea, Ioan (1909). Însemnări din bisericile Maramureșului. Bucureșt
  • Bud, Tit (1911). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla\
  • Popa, Radu (1970). Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București: Editura Academiei RSR
  • Porumb, Marius (1982). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului Cluj: 97-130.
  • Baboș, Alexandru (1996). „Maramureș, medieval wooden churches”. Revista Monumentelor Istorice LVI (1-2): 40-65.
  • Baboș, Alexandru (2000). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6
  • Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (2003). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40-49.
  • Baboș, Alexandru (2004). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală
  • Man, Grigore (2007). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat
  • William Blacker, Along the enchanted way. A story of love and life in Romania, John Murray, 2010(Anglia);
  • Coriolan Suciu,Dicționar istoric al localităților din Transilvania,București,Editura Academiei,1967-1968.
  • Claude Karnoouh,Vivre et survivre en Roumanie communiste: rites et discours versifiés chez les paysans du Maramures, l'Harmattan,1998
  • Filipascu Alexandru,Istoria Maramuresului, Editia a II-a,Editura Gutinul,Baia Mare ,1997
  • Dorin Stef ,Dicționar etimologic al localităților din Maramureș,Ethnologica,Baia Mare ,2016
  • Vasile Chira, Maramureșul voievodal - spațiul ontologic originar al României, Editura „ASTRA Museum”, Sibiu,2017.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Breb


Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]