Brăila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Brăila este un oraş în sud-estul României, cu populaţia 216.929 locuitori, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Oraşul este situat pe malul stâng al Dunării, la distanţă de aproximativ 20 de kilometri de Galaţi.

Istorie

Brăila este o veche aşezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele Drinago într-o veche descriere geografică şi de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar şi pe câteva hărţi catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 şi Angelino Dulcert, 1339). Este meţionat ca Brayla în 1368 într-un permis de transport şi comerţ acordat neguţătorilor braşoveni. Ocupat de turci în 1538-1540, ([[raia] sau kaza]) de la 1554 până la sfârşitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. A fost atacat şi incendiat de Ştefan cel Mare, ca represalii contra lui Radu cel Frumos, aliat al turcilor. Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieşire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici şi medii.

Perioada antică

Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezenţa omului neolitic (Boian-Giuleşti) 5000 i.Hr., la Brailiţa (vârful Catagatei), viaţa a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică aşezare getică între secolele IV şi III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării şi întreţinând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezenţa civilizaţiei Sântana de Mureş, continuată cu o aşezare medievală din secolele X-XI.

Brăila medievală

Privilegiul comercial pentru braşoveni dat de Vladislav Vlaicu care, la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca aşezare importantă a Ţării Româneşti, mai ales sub aspect comercial. În 1463 Cronicarul bizantin L. Chalcocondil caracterizează Brăila ca fiind "oraşul dacilor în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării".

Aflată intermitent sub ocupaţie turcească, aşezarea a fost pe rând supusă asediului de către Walerand de Wavrin (1445), Ştefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1547). În 1595 are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oştile lui Mihai Viteazul. Voievodul construieşte în oraş o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, loveşte garnizoana otomană din raiaua Brăilei.

Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruşi-turci şi austrieci peste trupul ţărilor române. În calea răutăţilor, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829). Brăila revine la Ţara Românească, după aproape trei secole.

Istoria modernă

Perioada care aurmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraş, care cunoaşte multe modificări şi realizări: pavaj şi felinare pe străzi, farmacii, staţie meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraş porto-franco în 1836, parcul Belvedere, înfiinţarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme şi a unui teatru, deschiderea unei şcoli de fete, a unui gimnaziu şi construirea docurilor, a căilor ferate şi a mai multor fabrici.

În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în ţară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul şi becul electric. Se dezvoltă puternic învăţământul şi cultura sistemul bancar, susţinute de comerţul înfloritor. După ocupaţia din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populaţia aşezării a ajuns la 68.310 locuitori.