Boletus regius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Boletus regius sin.

Butyriboletus regius

Hrib regal, hrib domnesc
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Boletus
Specie: B. regius
Nume binomial
Boletus regius
Krombh. (1832)
Sinonime
  • Tubiporus regius (Krombh.) P.Karst. (1882)
  • Dictyopus appendiculatus var. regius (Krombh.) Quél. (1886)
  • Suillus regius (Krombh.) O.Kuntze (1898)
  • Butyriboletus regius (Krombh.) D.Arora & J.L.Frank (2014)
Modifică text Consultați documentația formatului

Boletus regius (Julius Vincenz von Krombholz, 1832), sin. Butyriboletus regius, (Julius Vincenz von Krombholz, 1832 ex David Arora & J.L.Frank, 2014), este o specie de ciuperci comestibile, devenită foarte rară, din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Boletus,[1] cunoscută în România, Basarabia și Bucovina de Nord sub numele hrib regal,[2] sau hrib domnesc[3] sau mitărci de făget.[4] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). El poate fi găsit în păduri de foioase și mixte, în primul rând pe lângă fagi, dar de asemenea sub stejari, crescând de la câmpie la deal, dar nu în regiuni montane, solitar sau în grupuri mici pe sol calcaros, preferând zone mai călduroase. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie).[5][6]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Boletus regius
  • Pălăria: are un diametru de 6-15 cm, fiind compactă și cărnoasă. La început semisferică cu marginea răsfrântă în jos, devine la maturitate boltită, întinzându-se la bătrânețe în formă de pernă și căpătând adesea rupturi. Cuticula este în tinerețe catifelată, mai târziu netedă, goală și lucioasă, niciodată lipicioasă care se poate decoji numai foarte greu. Coloritul tinde de la mai rar galben-verzui și galben-maroniu peste roz, slab purpuriu până la roșu ca sângele sau brun-roșcat, având la bătrânețe mereu un aspect roz-lila.
  • Tuburile și porii: sunt lungi (1-3 cm), slab aderate până libere la picior, în stadiu avansat bombate, fiind colorate galben-auriu, la bătrânețe măsliniu. Porii sunt înguști și rotunjor-unghiulari, pentru lung timp de culoare aurie, devenind în vârstă măslinii ca tuburile. Nu se decolorează la atingere.
  • Piciorul: are o lungime de 6 până la 12 cm și o grosime de 3 până la 6 cm. Litigiul este plin, compact, tare, mai întâi ovoidal, apoi în formă de măciucă, mai larg la bază. El este galben-auriu, în partea de sus cu nuanțe de carmin precum adesea fin reticulat. Tija nu schimbă culoarea la atingere.
  • Carnea: este groasă, compactă, tare și de colorit inițial albicios, dar repede palid gălbui, sub cuticulă roșiatic, care nu se decolorează după tăiere sau o leziune. Mirosul este plăcut ca de ciuperci, gustul fiind savuros, amintind de nuci.
  • Caracteristici microscopice: Sporii sunt elipsoidali până îngust fusiformi, hialini (translucizi) și au o mărime de 12-17 x 4-5 microni. Pulberea lor este brun-măslinie.[5][6]
  • Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează cu acid sulfuric mai intensiv galben și tot buretele cu Hidroxid de potasiu mai întâi galben-maroniu, devenind apoi murdar-tulbur, arătând cu turnesol un caracter acid.[7][8]
  • B. regius, picior și pori
    B. regius, picior și pori
  • B. regius, secțiune longitudinală
    B. regius, secțiune longitudinală
  • B. regius tânăr
    B. regius tânăr
  • B. regius bătrân
    B. regius bătrân

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Hribul regal poate fi confundat în primul rând cu suratele lui Boletus appendiculatus,[9] Boletus fechtneri,[10] și Boletus subappendiculatus,[11] toate trei comestibile, dar, de asemenea, cu mai multe alte specii din familia Boletaceae, cum sunt: Boletus calopus (necomestibil, amar)[12] precum variația sa Boletus calopus var. Boletus pachypus (necomestibil, amar),[13] Boletus erythropus sin. Boletus luridiformis (comestibil, pori roșiori),[14] Boletus junquilleus (comestibil, mai deschis gălbui, spori gălbui),[15] Boletus luridus (crud neprielnic, preparat comestibil, pori roșiatici),[16] Boletus pulverulentus (de calitate mediocră, porii tind spre roșu),[17] Boletus radicans (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase),[18] Boletus speciosus (comestibil),[19] Boletus spinarii (necomestibil, fără tonuri roșiatice).[20] Imperator torosus sin. Boletus torosus ( probabil otrăvitor),[21] Rubroboletus dupainii (comestibil, pori roșii),[22] Rubroboletus legaliae (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare),[23] Rubroboletus rhodoxanthus (crud otrăvitor, fiert comestibil, pori roșii),[24] Rubroboletus rubrosanguineus (poate otrăvitor, pori roșii)[25] sau Rubroboletus satanas (otrăvitor, pori roșiatici).[26]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

  • Boletus appendiculatus
    Boletus appendiculatus
  • !Boletus calopus var. pachypus!
    !Boletus calopus var. pachypus!
  • Boletus fechtneri
    Boletus fechtneri
  • Boletus erythropus
    Boletus erythropus
  • Boletus junquilleus
    Boletus junquilleus
  • Boletus luridus
    Boletus luridus
  • Boletus pulverulentus
    Boletus pulverulentus
  • !Boletus radicans!
    !Boletus radicans!
  • Boletus speciosus
    Boletus speciosus
  • !Boletus spinarii!
    !Boletus spinarii!
  • Boletus subappendiculatus
    Boletus subappendiculatus
  • !!Imperator torosus!!
    !!Imperator torosus!!
  • Rubroboletus dupainii
    Rubroboletus dupainii
  • !Rubroboletus legaliae!
    !Rubroboletus legaliae!
  • Rubroboletus rhodosanguineus
    Rubroboletus rhodosanguineus
  • !!Ruroboletus rubrosanguineus!!
    !!Ruroboletus rubrosanguineus!!
  • !!Rubroboletus satanas!!
    !!Rubroboletus satanas!!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Bureții proaspeți pot fi pregătiți, asemănător hribului de vară Boletus aestivalis, ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure ori adăugați la un sos de carne de vită sau vânat.[27][28] Mai departe, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea, bureții devenind după împuiere mai savuroși și gustoși. Excelenți sunt preparați ca Duxelles, un fel de zacuscă.[29][30]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mycobank
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Denumire RO 2
  4. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 3
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-477, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 78-79, ISBN 978-3-440-14530-2
  7. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 55, ISBN 3-85502-0450
  8. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 68
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 476-477, ISBN 3-405-12116-7
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 492-493, ISBN 3-405-12081-0
  11. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze: in Farbfotos”, Editura AT-Verlag, Aarau - Stuttgart 1993, p. 76, ISBN 978-3-855-02503-9
  12. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 116, ISBN 3-426-00312-0
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 507, ISBN 3-405-12116-7
  14. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 92-93
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 500-501, ISBN 3-405-11774-7
  18. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-440-13447-4
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 490-491, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Mycobank
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 532-533, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 475, ISBN 3-405-11774-7
  23. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 38-39, ISBN 978-3-440-13447-4
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12124-8
  26. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 74-75, ISBN 978-3-440-14530-2
  27. ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 118, ISBN 978-973-50-3475-7
  28. ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 185, ISBN 973-95583-2-1
  29. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
  30. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 26-30 ISDN 3-453-40334-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, volumul 1-7, vezi note
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, părțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Boletus_regius&oldid=15884125