Sari la conținut

Boianceni, Zastavna

48°29′24″N 25°57′00″E (Boianceni, Zastavna) / 48.49000°N 25.95000°E48.49000; 25.95000
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Boianceni
Боянчук
—  Comună  —
Boianceni se află în Regiunea Cernăuți
Boianceni
Boianceni
Boianceni (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Boianceni se află în Ucraina
Boianceni
Boianceni
Boianceni (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°29′24″N 25°57′00″E ({{PAGENAME}}) / 48.49000°N 25.95000°E48.49000; 25.95000

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionZastavna

KOATUU7321581001
Atestare1551

ReședințăBoianceni
ComponențăBoianceni

Populație (2007)
 - Total1.033 locuitori

Fus orarUTC+02:00
Cod poștal59443

Prezență online

Boianceni, întâlnit și sub forma Boianciuc, (în ucraineană Боянчук, transliterat: Boianciuk și în germană Bojanczuk / Boiancze) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,033 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).

Satul este situat la o altitudine de 266 metri, pe malul unui afluent al pârâului Onut, în partea de centru a raionului Zastavna.

Localitatea Boianceni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a localității datează din 5 ianuarie 1551.[1]

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Boianceni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de austrieci, fiind inclusă în districtul Zastavna (în germană Zastawna). Începând din anul 1886 a funcționat la Boianceni o școală cu 3 clase.

După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Boianceni a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941–1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.

Începând din anul 1991, satul Boianceni face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1 (0+1), reprezentând 0,09% din populație.[2] În prezent, satul are 1.033 locuitori, preponderent ucraineni.




Componența lingvistică a comunei Boianceni

     Ucraineană (99,52%)

     Alte limbi (0,48%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Boianceni era vorbitoare de ucraineană (99,52%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[3]

1989: 1.077 (recensământ)
2007: 1.033 (estimare)

Recensământul din 1930

[modificare | modificare sursă]



Componența etnică a comunei Boianceni (județul Cernăuți)

     Români (1,83%)

     Ruteni (90,3%)

     Evrei (7,37%)

     Polonezi (0,5%)



Componența confesională a comunei Boianceni

     Ortodocși (90,67%)

     Romano-catolici (1,22%)

     Mozaici (7,37%)

     Greco-catolici (0,74%)

Conform recensământului efectuat în 1930[4], populația comunei Boianceni se ridica la 1.640 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau ruteni (90,30%), cu o minoritate de români (1,83%), una de evrei (7,37%) și una de polonezi (0,5%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (90,67%), dar existau și mozaici (7,37%), romano-catolici (1,22%) și greco-catolici (0,74%).

Obiective turistice

[modificare | modificare sursă]
  • Biserica „Nașterea Domnului” – construită în 1896[5]
  • Monumentul soldaților care au murit în primul razboi mondial, 1914–1918 – construit în 1923[6]
  • Monumentul soldaților căzuți în Marele Război pentru Apărarea Patriei – construit în 1951[7]
  • Capela „Sf. Serafim de Sarov” – construită în 1996 pentru a aniversa 100 de ani de la Biserica „Nașterea Domnului”[8]
  1. ^ Teodor Bălan (). Documente bucovinene. II (1519–1662). Cernăuți: Institutul de Arte grafice și Editură „Glasul Bucovinei”. Accesat în . 
  2. ^ „Dr. Ion Popescu – Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Populația statornică în 1930, p. 420, Institutul Central de Statistică
  5. ^ „Biserica din Boianceni”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Monumentul soldaților care au murit în primul razboi mondial, 1914–1918”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Monumentul soldaților căzuți în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Capela „Sf. Serafim de Sarov". Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]