Blestemul lui Tutankhamon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Blestemul lui Tutankhamon

Cu expresia „Blestemul lui Tutankhamon” sau „Blestemul Faraonului” (episod din Tutenstein) se indică o presupusă „moria” (blestem care vine de dincolo de mormânt) care i-a ajuns înainte de timp și pe neașteptate, pe toți aceia care „au profanat” mormântul și sarcofagele faraonilor: mai precis pe toți cei care au participat la căutarea și la descoperirea mormântului Faraonului Tutankhamon, mormânt găsit în Valea Regilor (în Egipt) și catalogat de arheologi cu sigla KV62. Descoperirea a avut loc în anul 1922, sub conducerea arheologului egiptolog Howard Carter "sponzorizat" de bogatul nobil englez, Lordul Carnarvon. De altfel și această întreprindere a lor este cunoscută cu numele de „Carter-Carnavon”. Iată lista participanților direct implicați în această expediție, listă care poate ajuta cititorul la înțelegera fenomenului.

Participanții direct implicați[modificare | modificare sursă]

Nume și Prenume Rolul avut Data nașterii Data morții Vârsta Supraviețuit după 1922
Lordul Carnarvon sponsor 1866 1923 57 1
Howard Carter Șeful expediției 1874 1939 65 17
Arthur Cruttenden Mace Colaborator 1874 1929 54 6
Alfred Lucas Chimist 1879 1945 78 23
Harry Burton Fotograf 1879 1940 61 18
Arthur R. Callender Inginer și desenator necunoscută 1936 necunoscută 14
Percy E. Newberry Egiptolog 1869 1949 80 27
Alan H. Gardiner Egiptolog filolog 1879 1963 84 41
James H. Breasted Egiptolog istoric 1865 1935 70 23
Walter Hauser Arhitect 1893 1959 66 37
Lindslay Foote Hall Arhitect 1883 1969 86 47
Richard Adamson Polițist (cu paza) 1901 1982 81 60

Prima moarte[modificare | modificare sursă]

Prima moarte – este dealtfel și singura – care ar putea fi pusă în legătură cu descoperirea mormântului. Aceasta este a Lordului Carnavon, care a murit în februarie (sase luni după descoperire). Sir Carnavon a fost înțepat de o insectă (probabil un tantar).

Moartea celorlalți[modificare | modificare sursă]

Cât de nefondat și de mistificată este teoria „Blestemului” se poate lesne vedea din lista reprodusă mai sus, listă ale cărei date merită analizate.

  • Media de vârstă în momentul morții (exclusă valoarea minimă „0”, relativ la Callender, și valoarea maximă „86”, relativ la Hall): peste 63 de ani;
  • Media de supraviețuire după anul 1922 – data descoperirii – (exclusă valoarea minimă „1” an, relativ la Lordul Carnarvon, și valoarea maximă „47”, relativ la Lindslay Foote Hall): în jur de 22 de ani.

Chiar Lady Evelyn, fiica Lordului Carnarvon, care a participat activ la fazele inițiale ale descoperirii mormântului, născută în 1901, va muri în 1980, iar Dr. D.E. Derry, care a făcut prima necropsie asupra cadavrului lui Tutankhamon, va muri în 1969, la vârsta de 87 de ani.

Rămânând tot la datele statistice, merită aduse în discuție și următoarele precizări:

  • din 26 de persoane prezente la deschiderea mormântului, numai 6 au murit în decursul următorilor 10 ani;
  • din 22 de persoane prezente la deschiderea sarcofagului numai 2 vor muri în următorii 10 ani; *iar din cele 10 persoane prezente la „desfășarea” mumiei nici una n-a murit în următorii 10 ani.

Toate aceste date mărturisesc în mod decisiv că „Blestemul lui Tutankhamon” nu este adevarat . Afară de goana după senzațional – specifică ziarelor – au mai fost (se pare) două cauze care au contribuit la răspândirea acestui mit al „Blestemului”:

  • a) puținele știri care erau cu privire la operațiunile lente de cercetare a mormântului (necropsia lui Tutankhamon a fost posibilă abia în 1925; 3 ani după descoperire) și
  • b) Lordul Carnavon în persoană a acordat exclusivitate numai unui singur ziar (american), ceea ce facea ca toate celelalte publicații „să fie puse pe tușă” (într-o perioadă când informația prindea aripi, încet dar sigur). Această exclusivitate voită de Lord a provocat o violentă campanie de denigrare a descoperirii: într-adevăr, cotidienele prezentau, pe cât posibil, descoperirea diminuându-i valoarea.

Bibliografia[modificare | modificare sursă]

Cu privire la Tutankhamon[modificare | modificare sursă]

  • Carter, Howard - Tutankhamon - Garzanti
  • Cimmino, Franco - Tutankhamon - Rusconi
  • El Mahdy, Christine - Tutankhamon - Sperling & Kupfer
  • Hoving, Thomas - Tutankhamon - Mondadori
  • James, Henry + De Luca, Antonio - Tutankhamon - White Star
  • Noblecourt, Christiane Desroches - Tutankhamon - Silvana Editrice
  • Vandenberg, Philipp - Tutankhamon, il faraone dimenticato - Sugar
  • Brier, Bob - L'omicidio di Tutankhamon - Corbaccio
  • AAVV - Gli artisti del faraone - Deir el-Medina e le Valli dei Re e delle Regine - Electa
  • Moschetti, Elio - Horemhab, talento, fortuna e saggezza di un re - Ananke

Asupra "Văii Regilor " și a descoperirii mormântului KV62[modificare | modificare sursă]

  • AAVV - La Valle dei Re - White Star
  • Leblanc, Christiane + Siliotti, Alberto - Nefertari e la Valle delle Regine - Giunti
  • Jacq, Christian - La Valle dei Re - Mondadori
  • Bongioanni, Alessandro - Luxor e la Valle dei Re - White Star
  • Siliotti, Alberto - Guida alla Valle dei Re, ai templi e alle necropoli tebane - White Star
  • Reeves, Nicholas - The complete Valley of the Kings (in inglese) - Thames & Hudson
  • Reeves, Nicholas - The complete Tutankhamun (in inglese) - Thames & Hudson
  • Weeks, Kent R. - La tomba perduta, il sepolcro dei 50 figli di Ramses II - Piemme
  • The Discovery of the Tomb of Tutankhamen di Howard Carter, Arthur C. Mace, 1923, ristampa 1977, Publisher: Dover Publications ISBN 0-486-23500-9, (Barnes & Noble Sales Rank: 196,737, una dintre cele mai citite cărți din lume asupra Faraonului Tutankhamon) 334 pg.
  • Tutankhamen di Howard Carter (traducerea italiană a cărții lui Carter căreia i s-au adăugat celelalte două volume pubblicate succesiv) prima ediție italiană publicată în octombrie 1973, republicată de mai multe ori de editura Garzanti, care a publicat și "The Tomb of Tutankhamon" de Phyllis J.Walker, 1954, ISBN 88-11-67661-4.

Legături externe[modificare | modificare sursă]