Biserica de lemn din Marinești, Gorj

Biserica de lemn din Marinești, comuna Crușeț, județul Gorj, cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”, a fost construită în jurul anului 1752. A fost transferată și salvată în cătunul Bâzgărei din localitatea Prisaca, comuna Vulpeni, județul Olt în 1966, unde își continuă menirea de lăcaș de cult. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: OT-II-m-B-09000.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn a fost ridicată în 1752,^[1] eventual 1754.^[2] Câteva renovări probabile sunt consemnate în 1776^[2] și 1865.^[1]

Părăsită și în pragul deteriorării a fost salvată prin transfer în cătunul Bâzgărei din satul Prisaca, județul Olt. Destinul ei pe locul actual este cuprins în noua pisanie, peste intrare în pronaos, astfel: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului, și cu săvârșirea Sfântului Duh, prin stăruința p.c. preot Marin Popescu, strămutatu-sa acest sfânt locaș din satul Marinești, comuna Slăvuța, județul Gorj, în anul 1966, după ce s-au primit toate aprobările legale, la îndemnul p.c. preot Ilie Popescu, ajutat de consiliul parohial și comitetul de construcție, cu binecuvântarea prea sfințitului episcop Iosif, conducătorul statului fiind Nicolae Ceaușescu. Cheltuele de construcție, pictură și dotare s-au suportat de enoriași. Pictura a fost executată de pictorii Marin Goacea și Marcel Codrescu din București. Slujirea de sfințire s-a săvârșit de către protopop Niculae Șt. Popa. În anul 1984, luna octombrie ziua 21 înconjurat de un sobor de preoți în prezența unui număr de credincioși.”

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana (2001). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
Căpătaru, Doru (2005). Tezaur românesc. Slatina: Editura Fundației Universitatea Pentru Toți. ISBN 973-8259-70-3.