Biserica de lemn din Curpen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Curpen, comuna Stănești, județul Gorj, foto: octombrie 2018.
Absida altarului
Stâlp şi console la pridvor
Îmbinări
Biserica (sud-est)
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Curpen

Biserica de lemn din Curpen, comuna Stănești, județul Gorj, datează din anul 1801 [1]. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: GJ-II-m-B-09293.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica a fost ridicată în anul 1801, ctitorii fiind popa Pătru, Pârvu Popescu, popa Ion și Matei Dudău[2]. Biserica a fost strămutată în anul 1954 pe „Dealul Mare”, pe amplasamentul inițial existența sa fiind periclitată de inundații[3].

Pereții, de dimensiuni mari, înscriu o navă dreptunghiulară și un altar ușor decroșat, poligonal, cu cinci laturi[4].

Pantele acoperișului sunt învelite în tablă. Acoperirea interioară cuprinde o boltă semicilindrică peste navă, o boltă în formă de trunchi de con și un timpan înclinat, cu reazem, peste altar[5].

De-a lungul timpului a suferit numeroase transformări: cu prilejul unei reparații, cadrele sculptate ale intrărilor au fost suprimate, dispărând inscripțiile săpate în lemn ce puteau oferi informații prețioase. Sub temelie a fost construit un soclu de piatră, în panta terenului. A mai fost executată o intrare, pe latura de nord a naosului, lângă altar. Golurile ferestrelor au fost prevăzute cu elemente de feronerie. Clopotnița peste prispă a fost și ea adăugată ulterior[6].

Tâmpla a fost descompletată. Mai există stinghiile, cu motive decorative, ce separau registrele, și ușile împărătești, cu Buna Vestire, în bogat cadru arhitectural[7]. Ușile diaconești, arhanghelul Mihail și arhanghelul Gavril, sunt de la sfârșitul secolului al XIX-lea (poate repictări)[8].

O parte din elementele tâmplei se păstrează într-o ladă din biserica de zid: icoane din registrul apostolilor și al praznicelor, pictura acestora, asemănătoare cu cea a ușilor împărătești, putând fi atribuită diaconului Zamfir din Bălești[9].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2. 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.321
  3. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.321
  4. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.322
  5. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.322
  6. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.330
  7. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.322
  8. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.330
  9. ^ Ioana Cristache-Panait, pag.322

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]