Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica din Streisângeorgiu, judeţul Hunedoara, 2007
Absida altarului, 2007
Pronaosul din secolul 18, înainte de demolare. Imagine din arhiva CMI, ante 1926.

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este o biserică ortodoxă aflată în localitatea omonimă, în marginea orașului Călan, județul Hunedoara. Construită în stilul romanic, între 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. Nu numai vechimea ce și arhitectura ei bine conservată, pictura valoroasă din trei perioade diferite: 1313-14, 1409 și 1743, și nu mai puțin situl arheologic, fac din această biserică una dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură medievală transilvană. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istoricecu cod LMI HD-II-m-A-03454.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Săpăturile arheologice au relevat vechimea neașteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică. Inscripția a fost descoperită în altarul bisericii, în timpul unor sondaje asupra pereților. Mormintele din jurul bisericii datează din secolele XII-XIII. Stratigrafia mormintelor și alte date au permis concluzia că înaintea bisericii de zid, a existat o biserică de lemn, cu același plan și aceleași dimensiuni datată în a doua jumătate a secolului al XI-lea [1]

Textul inscripției slavo-române de la 1313 în forma găsită pe zid:

În anul 1313/1314 am făcut biserica

cu ajutorul sfântului Gheorghe

și al Maicii Domnului si al tuturor

sfinților, întru ajutorul

și iertarea păcatelor cneazului

Balea și întru ajutorul și mântuirea

și iertarea păcatelor

popii Naneș

și ale lui Teofil zugravul


Pictura murală interioară se păstrează din trei etape succesive, cea inițială din 1313-1314, refăcută în 1409 și 1743.

În secolul 18 sau 19 bisericii i s-a adăugat o tindă spre vest, care a fost demolată în urma restaurărilor din anii 1970.

La exterior, pe zid, dar și în interiorul bisericii se observă lespezi romane preluate de la o villa rustica din apropiere.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice
  • Iorga, Nicolae (1926). „Cea mai veche ctitorie de nemeși români din Ardeal (1408-9)”. Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice III (VI): 171-175, București ediție digitală. 
Studii generale
  • Porumb, Marius (1998). Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII. București: Editura Academiei Române. ISBN 973-27-0572-8 
  • Moisescu, Cristian (2001). Arhitectura românească veche I. București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0440-9 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]