Biserica Sfântul Prooroc Samuil din Focșani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ansamblul bisericii „Proorocul Samuil”, fosta mănăstire „Roman”
Poziționare
Localitatemunicipiul Focșani
Țara România
AdresaStr. Mare a Unirii 28
Edificare
Data finalizării1756-1789
Clasificare
Cod LMIVN-II-a-A-06447
Cod RAN174753.08

Biserica Proorocul Samuil, fosta mănăstire Roman este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Focșani.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 174753.08.[2]

Ansamblul este format din următoarele monumente:

Biserica „Proorocul Samuil”[modificare | modificare sursă]

Biserica fostei mănăstiri cu hramul „Proorocul Samoil” este o ctitorie voievodală reprezentativă pentru Focșani. Monumentul se află în partea de nord a orașului. Cea dintâi biserică a fost construită din lemn de către Constantin Racoviță Cehan (1749-1753) în prima sa domnie. Pe parcurs în locul bisericii de lemn s-a ridicat alta de piatră primind destinația de mănăstire. Și această mănăstire s-a bucurat de grija domnitorului care a înzestrat-o cu vase sfinte, candele de argint, vii și moșii. Acest așezământ independent la început, a devenit metoc al Mănăstirii din Roman prin hrisovul din 1757. În anul 1767 domnul muntean Ștefan Racoviță a închinat mănăstirea spitalului mănăstirii Sf. Spiridon din Iași, iar mai târziu domnitorul Alexandru Ghica printr-un hrisov a redat dreptul de independență mănăstirii. Așezământul monahal ’’Proorocul Samoil’’ a fost un punct strategic, fiind înconjurat de ziduri înalte în care în anul 1789 se adăposteau armatele turco–române, ținând piept armatelor ruso-austriece. Între timp, după ruinarea clădirilor anexă și a zidului de incintă, acest lăcaș și-a încetat existența ca așezământ monahal devenind biserică de enorie din 1863. A început să fie reparat și îngrijit mai mult și i s-au făcut unele transformări și adăugiri dar s-au păstrat formele ei inițiale. Din cauza cutremurelor din 1977-1979-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Lăcașe de cult, CIMEC