Biserica Sfântul Nicolae din Făgăraș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica Sfântul Nicolae din Făgăraș
Fagaras Biserica Brancoveanu.jpg
Poziționare
Localitatemunicipiul Făgăraș
JudețBrașov
Țara România
AdresaStr. Tudor Vladimirescu 16
Edificare
Data finalizării1697 - 1698
Clasificare
Cod LMIBV-II-m-A-11692
Cod RAN40287.06

Biserica Sf. Nicolae din Făgăraș este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Făgăraș.[1] În Repertoriul Arheologic Național monumentul apare cu codul 40287.06.[2]

Biserica a fost construită de Constantin Brâncoveanu. După unirea cu Biserica Romei episcopul Ioan Giurgiu Patachi a mutat sediul episcopiei de la Alba Iulia la Făgăraș, unde a ridicat la rang de catedrală episcopală biserica „Sf. Nicolae”. Atunci titulatura episcopiei a fost schimbată în Episcopia de Făgăraș și Alba Iulia, care s-a păstrat până în prezent.

Episcopul Ioan Giurgiu a obținut de la papa Inocențiu al XIII-lea, prin Bulla Rationi congruit din 1721, canonizarea independenței Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia față de Arhidieceza de Alba Iulia și supunerea ei formală față de Arhiepiscopia de Esztergom.[3]

Instalarea noului episcop unit a avut loc la Făgăraș de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august17 august 1723.[4] Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a Bullei episcopale și a Diplomei imperiale, iar preoții și protopopii au săvârșit slujba în rit bizantin, în limba română.

Biserica „Sf. Nicolae” a servit drept catedrală episcopală din 1723 până în 1737. Aici a slujit și episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, cel care a hotărât mutarea sediului episcopal de la Făgăraș la Blaj, unde a ridicat ulterior Catedrala „Sfânta Treime”. Biserica „Sf. Nicolae” din Făgăraș a devenit biserică vicarială, sediu al vicariatului greco-catolic de Făgăraș. Din 1948, când autoritățile comuniste au interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, lăcașul este folosit de Biserica Ortodoxă Română.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Augustin Bunea, Cestiuni din dreptului și istoria Bisericei Românesci unite, Blasiu 1893, pag. 59-62.
  4. ^ Octavian Bârlea, Ostkirchliche Tradition und westlicher Katholizismus. Die rumänische unierte Kirche zwischen 1713-1727, München 1977, pag. 65.

Vezi și[modificare | modificare sursă]