Biblioteca Națională Széchényi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biblioteca Națională Széchényi

Biblioteca Națională Széchényi (în maghiară Országos Széchényi Könyvtár) (OSZK) este o bibliotecă națională din Budapesta, Ungaria. Este una dintre cele două biblioteci naționale maghiare, cealaltă fiind Biblioteca Universității din Debrețin.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biblioteca a fost fondată în 1802 de către aristocratul patriot maghiar contele Ferenc Széchényi. Széchényi a călătorit prin lume cumpărând cărți în limba maghiară, pe care le-a adunat și le-a donat națiunii maghiare. În anul următor, biblioteca publică a fost deschisă la Pesta. Exemplul lui Széchényi a determinat o mișcare la nivel național de donații de carte pentru bibliotecă.[1]

În 1808, Adunarea Națională a Ungariei („Dieta”) a creat Muzeul National al Ungariei pentru a adăposti colecția de materiale istorice, arheologice și naturale din Ungaria. Muzeul a fuzionat cu Biblioteca și în cei 200 de ani de când există a fost depozitarul național de materiale scrise și tipărite din istoria Ungariei.

În 1846 Muzeul Național al Ungariei s-a mutat în noua sa clădire, dar abia în 1949 Biblioteca a devenit din nou o instituție separată, cu numele actual. În 1985 biblioteca s-a mutat în noul său sediu din Castelul Buda. NSZL are un catalog indexat semantic.[2]

Directori[modificare | modificare sursă]

  • 1985-1993 Gyula Juhász

Colecții[modificare | modificare sursă]

  • Copii ale fiecărui material tipărit de editurile din Ungaria:
    • publicații și tipărituri de orice fel produse în Ungaria
    • lucrări publicate în străinătate în limba maghiară sau scrise de către autori maghiari.
    • materiale netipărite pe hârtie (înregistrări audio, materiale video, documente electronice etc.);
  • 8 milioane de obiecte cuprinzând:
    • 2,5 milioane de cărți
    • 385.000 volume de publicații (ziare și reviste)
    • 270.000 de documente muzicale scrise și înregistrate audio
    • 1 milion de manuscrise
    • 200.000 de hărți, inclusiv Tabula Hungariae, care a fost înscrisă în Registrul Memoria Lumii a UNESCO în 2007[3]
    • 320.000 de fotografii și gravuri
    • 3 milioane de afișe și tipărituri de mici dimensiuni.
    • copii pe microfilm a peste 272.000 documente.
  • Colecția de cărți vechi
    • prima carte tipărită în Ungaria, Chronica Hungarorum („Cronica ungurilor”), care a fost tipărită și publicată în 1473
    • 8.600 de copii ale lucrărilor publicate până în 1711
    • 1.814 incunabule, datând din primul secol al tiparului
    • cel mai vechi text existent în limba maghiară: Rugăciunea și slujba de înmormântare din secolul al XII-lea este primul text cunoscut în limba maghiară (și în familia limbilor uralice ca un întreg).
    • primul poem cunoscut în limba maghiară (Tânguirea Fecioare Maria în maghiara veche)
    • cel mai vechi manuscris supraviețuitor al primului cod de legi în limba maghiară (Decretum Sancti Stephani Regis, „Decretul regelui Ștefan cel Sfânt”)
    • 35 de codice Corvina din biblioteca regelui Matia Corvin.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „History of the Library”. National Széchényi Library. Accesat în . 
  2. ^ „Semantic web - NektarWiki”. 
  3. ^ „Tabula Hungariae”. UNESCO Memory of the World Programme. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]