Bezidu Nou, Mureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Bezidu Nou
Bözödújfalu
—  localitate componentă[*]  —
The Catholic Church of Bezidu Nou.jpg
Bezidu Nou se află în România
Bezidu Nou
Bezidu Nou
Bezidu Nou (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°25′21″N 24°54′23″E ({{PAGENAME}}) / 46.42250°N 24.90639°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețMures county coat of arms.svg Mureș
OrașROU MS Sangeorgiu de Padure CoA.png Sângeorgiu de Pădure

SIRUTA119368

Altitudine364 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total24 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal547537

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Bezidu Nou (în maghiară Bözödújfalu) este o localitate componentă a orașului Sângeorgiu de Pădure din județul Mureș, Transilvania, România.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Satul Bezidu Nou se afla în locul lacului de acumulare actual, în zona colinară de pe versantul stâng a râului Târnava Mică, la aproximativ 2 km de orașul Sângeorgiu de Pădure (DJ136 și DJ136A) și aproximativ 42 km de municipiul Târgu Mureș (DN13A).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Bezidu Nou în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

În secolul al XVI-lea ideile sabatarianismului, în contextul toleranței specifice perioadei respective, au fost acceptate mai ales în scaunele secuiești Mureș și Odorhei. În localitatea Eliseni din scaunul Odorhei, aflată la 30 km de Bezidu Nou, comunitatea deținea o școală. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I în 1638 a interzis practicarea religiei pentru sabatarieni care fie au convertit în religiile acceptate de Edictul de la Turda, mai ales în unitarianism, sau au emigrat în Imperiul Otoman.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 159), localitatea a apărut sub numele de „Bözöd Ujfalu”.

După adoptarea legii emancipării evreilor în 1867 din Regatul Ungariei, în anul 1869 39 de familii, în total 170 de secui din satul Bezidu Nou au trecut la iudaismul ortodox și au fondat comunitatea evreiască prozelită din localitate. Sinagoga satului a fost construită în 1874 și între 1900-1944 a avut rabin în persoana lui R. Yichak ha-Lévi Hirsch.[1] Scriitorul Dezső Malonyi⁠(hu) a publicat în A magyar nép művészete⁠(hu) o convorbire din 1908 cu József Sallós, ultimul secui sabatarian de religie romano-catolică care n-a trecut la iudaism și potrivit măturisirii sale, sâmbăta ținea rugăciune acasă, iar duminică participa la slujba din biserică.[2]

La propunerea episcopului de Hajdúdorog, István Miklósy, împăratul Franz Joseph a înființat în data de 6 septembrie 1915 Vicariatul Ținutului Secuiesc cu sediul în Târgu Mureș. Între cele 35 parohii cedate de Arhiepiscopia de Făgăraș, între care se afla parohia locală, au fost conduse de vicarul Gyula Hubán.[3] Prin decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934[4] Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia cele 35 de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră subordonate Eparhiei de Hajdúdorog.[5]

Lucrările pentru construirea Barajului Bezid au început în 1975 și au fost terminate în 1989, când toate casele și bisericile din satul Bezidu Nou au fost scufundate.[6] Localitatea cuprindea 180 de case adăpostind o comunitate unică din punct de vedere istoric și religios, sabatarienii, alături de familii de diferite naționalități și confesiuni. În urma relocării, majoritatea locuitorilor din Bezidu Nou s-au mutat în localitatea Sângeorgiu de Pădure.

În 2002, dintre cei 39 de locuitori al satului, 28 erau țigani și 11 maghiari.[7]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Lacul de acumulare Bezid
  • Zidul Plângerii în Parcul memorial Bezidu Nou
  • Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial
  • Fosta biserică romano-catolică scufundată și reconstruită în mijlocul lacului

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A székely szombatosok kálváriája a második világháború alatt, Németh László Sándor, 2010 (accesat în 12 iulie 2020)
  2. ^ II. kötet- A székelyföldi, a csángó és a torockói magyar nép művészete, A magyar nép művészete, 1909
  3. ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog, Enciclopedia Catolică Maghiară (accesat în data de 09.11.2020)
  4. ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.
  5. ^ În ordinea enumerării: Arcuș, Boroșneu Mare, Imper, Ciucsângiorgiu, Lăzărești, Ghelința, Ilieni, Lemnia, Lisnău, Poian, Turia, Aldea, Bodogaia, Bezidul Nou, Sărățeni, Aita Seacă, Eliseni, Odorheiu Secuiesc, Jacu, Joseni, Sândominic, Frumoasa, Ghimeș-Făget, Gheorgheni, Voșlăbeni, Sântandrei, Bolintineni, Boteni, Crăciunești, Ivănești, Târgu Mureș, Șardu Nirajului, Troița, Lăureni și Tirimioara.
  6. ^ FOTO Povestea cutremurătoare a satului Bezid, scufundat cu forța de comuniști. Turla bisericii răsare sumbru din ape, iar legendele atrag magnetic curioși, 7 august 2015, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 27 iunie 2016
  7. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/msetn02.pdf

Legături externe[modificare | modificare sursă]