Berini, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Berini
—  sat  —
Berini se află în România
Berini
Berini
Berini (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°34′56″N 21°25′43″E ({{PAGENAME}}) / 45.58222°N 21.42861°E

Țară România
Județ Timiș
ComunăSacoșu Turcesc

Prima atestare1333

Altitudine105 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total513 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307356
Localniciberinenți

Prezență online

Poziția localității Berini
Poziția localității Berini
Poziția localității Berini

Berini (în maghiară Temesberény, colocvial Berény, etimologic de la bárány, în trad. "miel") este un sat în comuna Sacoșu Turcesc din județul Timiș, Banat, România.

Pozitionare geografica[modificare | modificare sursă]

Satul Berini face parte din comuna Sacoșu Turcesc.Satul este situat la aproximativ 28 km de Timișoara.In sat se poate ajunge fie cu masina,fie cu autobuzul(cursa regulata) pe traseul Timisoara-Tormac sau Timisoara-Sipet.

Atestare documentara[modificare | modificare sursă]

Populația[modificare | modificare sursă]

Recensământul[2] Structura etnică
Anul Populația Români Germani Maghiari Romi Alte etnii
1880 837 793 14 2 - 28
1900 1.184 1.090 8 86 - -
1930 1.003 913 8 9 - 6
1977 865 728 - - 136 1
1992 495 441 - - 54 -
2011 522 348 - - 174 -

Mediu natural[modificare | modificare sursă]

Satul Berini este situat în Lunca Pogoniciului, la sud de râul Pogăniș, numit popular Pogonici. O parte din Lunca Pogoniciului, mai ales zona localităților Berini-Otvești, și Nițchidorf, în suprafață de 75,5 hectare, a fost declarată rezervație naturală. Obiectivul principal al acestei rezervații îl constituie protejarea lalelei pestrițe (Fritilaria meleagris), specie mediteraneană din familia liliaceelor.[3]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Vecini:

Vestigii istorice și arheologice[modificare | modificare sursă]

Berini în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

În punctul Gomila Cerii o movilă de pământ indică un obiectiv arheologic.

Pe malul Pogoniciului, către Blajova, se găsesc ruinele unuia dintre forturile turcești de graniță, datând din vremea Pașalâcului de Timișoara.

Vechea biserică ortodoxă, ridicată, după unele surse, în secolul al XIV-lea, era singura biserică bănățeană din lemn, care păstra arhaica planimetrie cu două abside laterale rectangulare, arhitectură specifică unor lăcașe de cult zidite. Bisericuța din lemn a fost, practic, reconstruită la Pișchia, după ridicarea noii biserici de zid la Berini și după ce se atinsese un nivel de degradare extrem. Cererea de strămutare a fost solicitată de parohia din Pișchia în 1985, în condițiile în care, în acea perioadă, era aproape imposibil să se primească aprobare pentru ridicarea unei noi biserici. Comunitatea ortodoxă din Pișchia își dorea o biserică proprie și nu a depus prea multe eforturi în vederea unei restaurări veritabile. Cu această ocazie s-a pierdut aproape în întregime materialul lemnos medieval, după ce incendiul din 1958 contribuise și acesta la diminuarea substanței originare. Astăzi, biserica din Pișchia nu prezintă decât asemănări de planimetrie cu vechea biserică din Berini.[4]

Cronologie administrativă[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Agricultura și creșterea animalelor reprezintă ocupațiile de bază ale locuitorilor. Câțiva mici întreprinzători locali diversifică, în mică măsură, aria ocupațiilor din localitate. Unul dintre aceștia a amenajat balta Zdrânca pentru pescuit sportiv. A fost reluată, în ultimul timp, naveta spre Timișoara.

Educatie[modificare | modificare sursă]

Din anul 1776 pana in anul 1976 in satul Berini se aflase in activitate Scoala Generala cu clasele I-VIII Berini.Din anul 1976 satul Berini ramane doar cu invatamantul primar si gradinita cu program normal.In anul 2016 majoritatea elevilor de la Scoala Primara Berini sunt tigani.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Suciu, Coriolan - Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, București, 1967
  2. ^ Nica, Octavian - Lunca Pogănișului, în Agenda, Timișoara, nr. 15, 10 aprilie 2004
  3. ^ Roșiu, Liliana - Considerații privind strămutarea, ca soluție extremă de salvare a unor biserici de lemn din județul Timiș, în Memoria satului românesc I., Timișoara, 1977
  4. ^Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]