Benzilamină
| Benzilamină | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 100-46-9 |
| ChEMBL | CHEMBL522 |
| PubChem CID | 7504 |
| Formulă chimică | C₇H₉N[1]  |
| Masă molară | 107,073 u.a.m.[2] |
| Punct de topire | −43 °C[3] |
| Punct de fierbere | 185 °C[4] la 101,325 kPa |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Benzilamina este un compus organic cu formula C6H5CH2NH2, fiind format dintr-o grupă aminică atașată unui rest benzil.
Obținere
[modificare | modificare sursă]Există diverse metode de obținere a benzilaminei, metoda principală industrială fiind bazată pe reacția clorurii de benzil cu amoniac. Alte metode sunt reducerea benzonitrilului și aminarea reductivă a benzaldehidei, ambele realizându-se cu nichel Raney.[5]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]Dă reacția Schotten-Baumann, prin reacția cu clorura de acetil:[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Benzilamină” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
- ↑ „Benzilamină” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
- ↑ Jean-Claude Bradley; Antony John Williams; Andrew S.I.D. Lang (). „Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset”. Figshare. doi:10.6084/M9.FIGSHARE.1031637.V2. Wikidata Q69644056.
- ↑ David R. Lide, Jr. (). Basic Laboratory and Industrial Chemicals: A CRC Quick Reference Handbook (în engleză). CRC Press. ISBN 0-8493-4498-0. LCCN 93025269. OL 1415774M. Wikidata Q22236188.
- ↑ Heuer, L. (). „Benzylamines”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a04_009.pub2. ISBN 3527306730.
- ↑ Li, J. J. (). „Schotten–Baumann reaction”. Name Reactions: A Collection of Detailed Mechanisms and Synthetic Applications (ed. 5th). Springer. p. 362. ISBN 9783319039794.