Beaujolais

Beaujolais
—  provincie istorică a Franței[*]​ și zonă naturală[*]​  —
Beaujolais (Franța) Poziția geografică în Franța
Coordonate: 46°05′00″N 4°40′00″E ({{PAGENAME}})46.08333333; 4.66666667
Țară	Franța
Regiune	Burgundia-Franche-Comté
Departament al Franței	Saône-et-Loire
Entitate administrativ-teritorială franceză	Franța metropolitană
Regiune	Auvergne-Ron-Alpi
Departament al Franței	Circumscripția departamentală a Ronului[*]​
Departament al Franței	Rhône
Altitudine	1.009 m.d.m.
Prezență online
Poziția regiunii Beaujolais Poziția regiunii Beaujolais

Beaujolais este o regiune naturală franceză situată la nord de Lyon, întinzându-se pe nordul departamentului Rhône, sudul departamentului Saône-et-Loire și nord-estul departamentului Loire, de la valea Saône până la munții Beaujolais (Masivul Central), trecând prin versanții estici consacrați viticulturii.

Podgoria Beaujolais și majoritatea populației se află pe versantul estic al masivului. Orașul principal este Villefranche-sur-Saône, singurul sediu de subprefectură al departamentului Rhône. Versantul vestic, este o zonă forestieră și agricolă de munte.

Beaujolais corespunde unei vechi baronii, a cărei capitală era Beaujeu, cunoscută mai ales datorită lui Anne de Beaujeu, fiica lui Ludovic al XI-lea, în timpul minorității fratelui ei, Carol al VIII-lea, între 1483 și 1491.

Toponimie

Numele Beaujolais provine din Beaujou (din forma dialectală jou „munte, colină”), și nu din Beaujeu.

Geografie

Beaujolais este un masiv colinar situat în nord-estul Masivului Central, mărginit la est de valea Saône, care îl separă de Bresse^⁠(d), și la vest de valea Loarei, care îl separă de Forez^⁠(d).

Munții Beaujolais se continuă la nord cu munții Mâconnais și Charolais (și mai departe cu Morvan), iar la sud cu munții Lyonnais (și mai departe cu masivul Pilat).

Relief

Mont Brouilly, văzut din Quincié-en-Beaujolais (vedere aeriană).

Cel mai înalt punct al munților Beaujolais este mont Saint-Rigaud, la 1.009 m altitudine. Vârful este însoțit de mont Monet (1.000 m), roche d’Ajoux (970 m) și mont Tourvéon (944 m).

Hidrografie

Beaujolais este împărțit între bazinul Ronului la est și bazinul Loarei la vest. O serie de trecători marchează linia de separație a apelor.

• Saône mărginește Beaujolais de la nord (Mâcon) până la sud (Anse).
• Ardières, cu orientare vest-est, străbate Beaujeu și se varsă în Saône la Belleville-en-Beaujolais.
• Azergues coboară din col des Écharmeaux spre sud, apoi ocolește extremitatea sud-estică a masivului pentru a se vărsa în Saône la Anse.
• Turdine, situat la sud-vestul masivului, se varsă la L'Arbresle în Brévenne, afluent al Azergues.
• Rhins curge din munții Beaujolais spre vest și se varsă în Loara la Roanne.
• Vauxonne își are izvorul în cantonul Gleizé și confluează în același canton, dar traversează cantonul Belleville-en-Beaujolais.

Geologie

Partea numită Haut-Beaujolais este caracterizată prin terenuri vechi unde domină aflorimentele; rocile prezente sunt în principal granit, gnais și micașist. Zona calcarosă este dezvoltată în sud. Zona aluvionară, formată din aluviuni terțiare și cuaternare, se întinde pe malul drept al Saône și constituie Bas-Beaujolais.

Istorie

Blazonul Beaujolais

Beaujolais a fost la început o baronie, deținută în secolul al IX-lea de Guillaume I de Forez, conte de Lyonnais^⁠(d) și de Forez, mort în 900. La moartea sa, baronia a revenit fiului său, Bérard, care a fost primul ce a purtat titlul de senior de Beaujeu. Această primă casă s-a stins în 1265, prin persoana lui Guichard V.

Moștenitoarea sa, Isabeau, s-a căsătorit cu Renaud, conte de Forez, care a devenit capul unei noi case de seniori de Beaujeu, dintre care se remarcă Édouard I de Beaujeu^⁠(d), mareșal al Franței. În jurul anului 1400, baronia de Beaujeu a trecut în casa de Bourbon, prin cedarea făcută de Édouard II unchiului său, Ludovic al II-lea de Bourbon. Unul dintre descendenții acestuia, Petru al II-lea de Bourbon, stăpân de Beaujeu, s-a căsătorit cu Anne a Franței, fiica lui Ludovic al XI-lea, cunoscută sub numele de Doamna de Beaujeu sau Ana de Beaujeu.

În 1522, Beaujolais, confiscat de la constabilul de Bourbon, a fost dat Louisei de Savoie, mama lui Francisc I. Reunit cu coroana în 1531, a fost restituit în 1560 de către Francisc al II-lea lui Ludovic al III-lea de Montpensier, moștenitorul Constabilului. Marie de Montpensier l-a adus ca zestre, în 1626, lui Gaston d’Orléans, a cărui fiică, celebra Marea Domnișoară, l-a lăsat prin testament lui Filip d’Orléans, fratele lui Ludovic al XIV-lea.

Ridicat la rang de comitat, Beaujolais a rămas de atunci în casa de Orléans. Ultimul prinț care a purtat titlul de conte de Beaujolais a fost Louis Charles d’Orléans, al treilea frate al regelui Ludovic-Filip I, născut la Paris în 1779 și mort în Malta în 1808.

Tot din Beaujolais au pornit primele distrugeri comise de bestia din Lyonnais, care va face aproximativ treizeci de victime între 1754 și 1756.

Provincia Angoumois în secolul al XVIII-lea și comunele actuale.

Bibliografie

• Savoye, Claudius (1899). Le Beaujolais préhistorique (Beaujolais-ul preistoric) (în franceză). Lyon: A. Rey et Cie. 
• Trolieur de la Vaupierre, Jacques-Guillaume; Galle, Léon; Guigue, Georges (1920). Histoire du Beaujolais (Istoria Beaujolais) (în franceză). Lyon: Société des bibliophiles lyonnais. 
• Louvet, Pierre; Galle, Léon; Guigue, Georges (1920). Mémoires de Louvet (Memoriile lui Louvet) (în franceză). Lyon: Société des bibliophiles lyonnais. 
• Méras, Mathieu (1956). Le Beaujolais au Moyen Age (Beaujolais în Evul Mediu) (în franceză). Lyon. 
• Auray, Samuel (2016). Carnet de territoire : Le Beaujolais (Caiet de teritoriu: Beaujolais) (în franceză). Lyon: CAUE Rhône Métropole éditions. 

Vezi și

• Masivul Central
• Maison Louis Jadot

Legături externe

• Materiale media legate de Beaujolais la Wikimedia Commons
• Note în dicționare sau enciclopedii generale:
  • en Beaujolais pe pagina de internet Britannica  (accesat la 02/09/2025)
  • ca Beaujolais pe pagina de internet Gran Enciclopèdia Catalana  (accesat la 02/09/2025)
  • fr Beaujolais pe pagina de internet Larousse  (accesat la 02/09/2025)