Baryton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nu confundați cu Bariton.
Baryton, la Deutsches Museum
Baryton, detaliu cu coardele de rezonanță

Barytonul (în italiană viola di bordone) este un instrument cu coarde și arcuș asemănător cu viola, utilizat în secolele XVII–XXVIII, astăzi învechit.[1][2] Tipic, are șase coarde de catgut frecate cu arcușul, acordate ca la viola da gamba, și nouă coarde metalice de rezonanță; cele din urmă se află sub gâtul instrumentului, ca la viola d'amore⁠(en), și pot fi ciupite cu degetul mare de la mâna stângă.

Cu privire la originile barytonului, Pamplin sugerează că „instrumentul probabil a apărut în Anglia la începutul secolului al XVII-lea, când caracteristicile a două instrumente, viola da gamba și bandora⁠(en), au fost combinate într-un singur instrument hibrid.” Instrumentul nu a fost niciodată foarte popular, dar compozițiile lui Joseph Haydn i-au conferit un anumit prestigiu în unele cercuri nobile, mai ales în Germania de sud și Austria. La începutul secolului al XIX-lea el ieșise din modă și nu mai atrăgea noi compoziții.[3][4][5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Musiklexikon: Bariton, Baritono, Baryton (1882) (accesat în 13 mai 2021)
  2. ^ Baryton, mai 2014 (accesat în 13 mai 2021)
  3. ^ Der Haydn-Sound, Magazin der Gesellschaft der Musikfreunde in Wien, martie 2009 (accesat în 13 mai 2021)
  4. ^ Terence M. Pamplin: Baryton, în David Wyn Jones (editor): Oxford Composer Companions: Haydn, Oxford: Oxford University Press, Oxford, 2009. ISBN 978-0-19-955452-2 (accesat în 13 mai 2021)
  5. ^ Guido Fischer: Maddalena and The Prince (Trios für Baryton u.a.), RONDO, Nr. 1200/08, 14 mai 2021 (accesat în 13 mai 2021)

Legături externe[modificare | modificare sursă]